Carlos Cataneda este antropolog american de origine peruană. În timpul studiilor de teren efectuate în Mexic, îl cunoaşte pe bătrânul vrăjitor Juan Matus, care îl iniţiază în practicile şamanice ale indienilor yaqui. Ucenicia lui Carlos Castaneda pe lângă don Juan, ucenicie întinsă pe parcursul mai multor ani, constituie subiectul cărţilor sale. Carlos Castaneda devine astfel un scriitor New Age de mare succes.

În această carte care l-a facut celebru, antropologul-şaman Carlos Castaneda ne face cunoştinţă cu don Juan, vrăjitorul Yaqui care îl va purta pe el şi pe noi într-o călătorie fantastică într-o lume a misterelor şi a forţelor vechi de când lumea. “Eu l-am rugat să-mi vorbească despre puterea care se presupunea că pătrunde în om înaintea strigătului. El mi-a răspuns că era ceva ce pătrundea în trup şi venea dinspre pămîntul pe care stătea acel om; era un fel de putere ce emana, ca să fim mai exacţi, din locul benefic. Era o forţă care împingea strigătul şi-l scotea afară. Dacă o astfel de forţă era mînuitâ cum trebuie, strigâtul de luptă va fi perfect.”

Arta visatului, e arta exercitarii autocontrolului în timpul somnului cu vise. Primul pas: în vis, practicantul caută să-şi vadă mâinile. Pentru a-l invăţa arta visatului, Don Juan l-a inclus pe Castaneda într-un grup de ucenici. Din acest grup, mai făceau parte: visătoarea Florinda Grau, stalker-ul Taisha Abelar şi femeia-nagual Carol Tiggs. Aceşti ucenici interacţionau între ei numai într-o stare modificată de conştiinţă (adica in „cea de-a doua intentie”), în starea de conştiinţă obişnuită ignorându-se complet unii pe altii. In timpul visatului, Carlos Castaneda a vizitat de nenumarate ori, cu mare plăcere, „lumea fapturilor anorganice”. Antrenamentul lui Castaneda a fost finalizat într-un oraşel din sudul Mexicului, orăşel în care l-a întâlnit pe arendaş. Arendaşul – numit si „cel care sfidează moartea” – era un vrăjitor din timpurile străvechi, incredibil de bătrân, care reuşea să se menţina în viaţă datorita schimbului de energie cu predecesorii lui Castaneda. Ca bonus, arendaşul ii oferea vrăjitorului mexican o serie de diagrame cu poziţiile posibile ale punctului de asamblare, plus instrucţiunile privind modul de deplasare. Dintre predecesorii lui Castaneda, nagualul Sebastian primise în dar zece noi poziţiii ale punctului de asamblare, nagualul Santisteban şapte, nagualul Lujan cincizeci samd

În „Învăţăturile lui Don Juan“, Castaneda descrie învăţăturile pe care le-a primit de la Don Juan, oferind amănunte atât despre modul în care acesta concepe realitatea (sau, mai corect spus, diferitele realităţi), precum şi despre tehnicile utilizate pentru lărgirea percepţiei, printre acestea aflându-se şi consumul de substanţe halucinogene, în special datura şi peyote, plante care pot fi găsite în deşertul mexican. Majoritatea acestor experienţe pot fi considerate de tip şamanic.
Succesul înregistrat de aceste prime lucrări l-au determinat pe Castaneda să continue să scrie despre experienţele avute în timpul petrecut alături de Don Juan (aproximativ 5 ani, dar cu întreruperi). În totalitate, au apărut 12 astfel de cărţi, ultimele două după moartea autorului, survenită în 1998.
Controversele în legătură cu existenţa lui don Juan sunt multiple. Nu a fost găsită nicio dovadă că această persoană ar fi trăit cu adevărat în Mexicul perioadei respective, dar nu este un lucru anormal ca un personaj care deţine o astfel de cunoaştere să se ferească de presă şi să evite publicitatea.

Contestatarii lui Castaneda au descoperit şi diferite nepotriviri între datele în care acesta spune că se afla alături de Don Juan şi alte episoade din biografia sa, însă problema este departe de a fi rezolvată.
Dincolo de aceste dispute, ceea ce rămâne şi contează cu adevărat este învăţătura cuprinsă în cărţile lui Carlos Castaneda, bazată pe tradiţiile şi spiritualitatea enigmaticelor popoare care au trăit pe teritoriul mexican.