Ideea de timp a fost apreciată în mod diferit
De la intenția cronicarului Grigore Ureche, de a nu se uita diverse fapte și evenimente și de a fi cele scrise „de învățătură” feciorilor și nepoților, par a se fi deprins toate.
O călătorie în Nigeria poate părea o extravaganță pentru un turist, dar pentru profesorul Florentin Smarandache, părintele teoriei neutrosophiei, ea se identifică cu normalitatea. Orice loc de pe această planetă este propice pentru a învăța lucruri noi, pentru a încerca obiceiuri noi, pentru a genera idei noi. “Am constatat că văzând locuri noi, îți vin idei noi. Dacă intri într-un nou câmp spiritual, îți împrospătezi ființa, îți încarci bateriile creației cu noi inspirații. Te conectezi la un câmp energetic diferit. Ieși din rutina acelorași gânduri și simțăminte ale zonei geografice în care trăiești mereu.”
Cronică* apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 7 / 2017, pp. 11 – 12
Sub imperiul teoriei atomiste, în special, a lui Democrit, Ion Pachia Tatomirescu propune un joc liric de structură, De-a fotonii (Ed. Waldpress, 2017), dar „de la lumina din dor”. Prin această precizare, jocul vizat, al unor îndrăgostiți probabil, nu se va desfășura în limita materială a unui atom, ci în dimensiunea infinită a sufletului. Cartea însăși are nouă secțiuni, ale căror titluri sugerează proporții extraordinare: Eul coriambic rubiniu, Etern sigilatul chepeng din capul de la scara care duce-n al zecelea cer, De-a fotonii dar de la lumina din cor, Dacia din sarcofagele piramidei extraplate, Ozon, dinozauri, aspersoare, Risipitorul de prigorii, Cefalopodele focului, Craniul rizom de soc și Puterea argilei albastre.
*Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 6 / 2017
Carul cu pere (Ed. Ramuri, Craiova, 2015), cea mai recentă carte semnată de Geo Constantinescu, oglindește atmosfera unei lumi patriarhale, cunoscute de autor în copilărie. Titlul face trimitere la scenele de transhumanță negustorească din Moromeții, de Marin Preda sau din scrierile unui autor mai puțin la modă astăzi, Iancu Bobeanu, când prin sat își făceau apariția, animând copiii, carele muntenilor, pline de fructe.
Victor Munteanu: Prizonierul tăcerii*
Cronică literară apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 5 / 2017
Victor Munteanu se consideră Prizonierul tăcerii (Editura Junimea, Iași, 2016). De aceea, volumul său cel mai recent are două secțiuni: Oare până unde am ajuns?, respectiv, Ieșirea din cuvinte. În prima, autorul, sub presiunea interogației firești, care ar fi rezultatul unei asemenea atitudini (specifică și altor poeți, între care și Lucian Blaga – după cum recunoștea acesta în poemul Autoportret), ilustrează unele efecte, dintre care primul, deloc suportabil, că a ajuns să fie privit cu suspiciune de către semeni, iar pentru a-i convinge de părerea falsă, a trebuit să-și păstreze în mod permanent calmul și rutina: „-Nu cumva cămașa ta, descheiată la piept, / este cămașa lui Iuda? / –Nu, îi răspund liniștit, / bându-mi cafeaua pe prispă” (Cu adevărul pe umeri). Transferul de imagine (derivat din predilecția de a tăcea) asupra lui însuși a fost mai greu de suportat pentru că permitea îndoielii să-l cuprindă: „-Nu că aș vrea să te necăjesc, zice, dar / cămașa asta pe care o porți / nu e cămașa lui Iuda? / -Nu, dom‘le, zic, / privind îndelung la cel din oglindă, / și o mulțime de ochi mă urmăresc cu mare atenție”. Dialogul cu un interlocutor curios din fire influențează ulterior, când unele diferende sunt preluate de autor și dezbătute îndelung, sub forma monologului interior, iar la stadiul conștiinței, toate problemele capătă amploare.
Lirica unui conflict
de Dan Ionescu
În 2010, a apărut la editura Aius, o ediție bilingvă a cărții Malvinas, de Mario Sampaolesi. „Născut la Buenos Aires, în 1955, Mario Sampaolesi e unul dintre poeții argentinieni reprezentativi de astăzi – scrie George Popescu, semnatarul prefeței – , atât prin activa sa implicare în proiecte cultural de anvergură, cât și, de asemenea, prin poetica de o manifestă polivalență, de la fiorul primordial până la mesajul de o evident militanță social și umanistă. Este autor al unor volume de versuri (Cielo Primitivo, La Bellezza de la Lejano, La Lluvia sin Sombra, Puntos de Colapso) printre altele. O parte din opera sa a fost tradusă în engleză și franceză și, de asemenea, ca urmare a unui sejur de doi ani la Paris, a tradus, printre altele, Cimitirul marin al lui Paul Valery“.
Virgil Ciucă: Aduceți Basarabia acasă (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2016)
*Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, 2017
Volumul de lirică patriotică, Aduceți Basarabia acasă (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2016), semnat de Virgil Ciucă, este dedicat „Generației care va avea curajul și dorința de a se sacrifica pentru reîntregirea pământului și a neamului românesc”, așa cum a fost generația de la 1918, înfăptuitoare a Marii Uniri. Dezideratul poetului este susținut și de aspectul primei coperți, pe care apare harta României Mari. Câteva dintre argumentele de natură istorică ale realipirii sunt exprimate în poemul care conferă titlul volumului:
O carte de învățătură despre Japonia. Cronică literară, de Anca Sîrghie
Anul trecut am citit prima lucrare publicată a Milenei Munteanu, Departe de Ţara cu Dor, oferită de autoare la Câmpul Românesc de la Hamilton, în Canada, carte pe care am şi prezentat-o cu multă bucurie la Sibiu, alături de alţi colegi universitari. Acum autoarea memorialistă m-a surprins, la fel de plăcut, cu o a doua apariţie editorială, de data aceasta focalizată pe un anume punct geografic, aşa cum anunţă titlul metaforic Din Ţara Soarelui Răsare.( Editura Singur, 2016) Alăturându-se soţului, Marin Lițoiu, cum este menţionat în carte universitarul canadian invitat la sesiunea ştiinţifică din Shonan Village Centre, Milena Munteanu a făcut o vizită în mai multe oraşe nipone, începându-şi experienţa de turistă cu un cutremur şi terminând cu un taifun.
Colibele ca artă arhetipală
Dacă aş crede că pe lume nimic nu este întâmplător, aş putea afirma că întâlnirea mea recentă cu Cristian Medeleanu în Canada la ediţia a 49-a, de la Hamilton, a reuniunii intitulate Săptămâna Internaţională a Culturii Române, în aerul acela tare şi proaspăt de vibraţie naţională de la Câmpul Românesc din Ontario, a fost preludiul colaborării noastre şi şansa primei lui cărţii, La Colibe, de a fi publicată la Sibiu, miraculosul oraş european.… Cei care îl cunoşteau deja pe tânărul autor mi-au mărturisit că în societatea românilor canadieni Cristian Medeleanu face o figură cu totul aparte ca trăire patriotică. Moț, născut la Brad, judeţul Hunedoara, autorul cărţii La Colibe s-a construit pe sine într-un mod special, printr-o căutare sinuoasă, multidisciplinară.
O carte de interviuri și portrete
Cronică literară*, apărută în revista „Scrisul Românesc”
Cartea Ascensiuni interioare (Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016), de Angela Martin, „o jurnalistă de clasă”, conține, în prima parte, Interviuri, iar în partea a doua, Portrete. Autoarea stabilește, în Cuvânt către cititor, criteriile de bază ale realizării cărții: „Personajele care însuflețesc volumul de față sunt reale. Forța lor intelectuală și faptele sunt însă extraordinare. Însușirile spirituale și morale se regăsesc în propria Operă care le exaltă și le potențează, le expune fără încetare judecății publice și le impune. Oamenii aceștia sunt pentru noi modele”.