O zi de coasă. Proză de Adi Popescu

https://blog.revistaderecenzii.com

            – Hai bă că e târziu!

Așa ne trezea bunicu dimineața când trebuia să plecăm la muncă. Nu exagerez cu nimic când afirm că de pe la 11 ani m-a-nvățat să cosesc. Apoi și pe fratele meu. Coseam toți trei, de obicei ,,la Biserică” – în satu de sus, ,,în Padină” ,, în Pociovaliște” sau ,,Boia” unde erau curele mai mici. În Valea Deșu punea într-o zi cam  10-12 oameni deoarece avea vreo patru curele: în ponor, la claie, la tei, la 2 stânjeni. Mai avea și-n Cioacă, însă acolo era și via. În ,,Saca” de obicei pășteam vacile și nu coseam.

Continuă să citești

Un dor viu de Tania Jilavu

https://blog.revistaderecenzii.com/ O chimie, o binefacere după toată disperarea inerentă a rutinei banalului.
Călău și victimă jucăm rolurile reciproc cu viclenie de șarpe și gingășie de porumbiță albă.
Îmi plac oamenii care spun ce gândesc dar mai ales cei care înfăptuiesc ce zic.
Pasărea pe ram nu se teme că ar pica de s-ar rupe căci puterea-i nu stă în creangă, ci în aripi.

Interpretări de Tania Jilavu

https://blog.revistaderecenzii.com

Ajungem bătrâni și suntem prizonierii trecutului, a copilăriei, marcați de toate experiențele traumatizante. Am urât cu toată forța ceea ce atunci ne-a făcut să suferim, când ne simțeam umiliți sau neiubiți…De unde ne vin toate acțiunile, toate dorințele și pornirile noastre obsesive de la maturitate? Nu din fragedă copilărie?

Continuă să citești

Căldură mare, poluare politică de Vasile Călugărescu

https://blog.revistaderecenzii.com

              Dimineața e răcoare

            Cam… de 25 de grade,

            Pân’ la prânz se întețește

            Soarele ce te … prăjește.

            Asta-i vară tropicală,

            Ce n-aveam odinioară,

Continuă să citești

Cinstirea Eroilor luptei pentru Independența și Întregirea Neamului în comuna Seaca de Pădure. Articol de Ion R. Popa

https://blog.revistaderecenzii.com

Una dintre cele mai vechi aşezări ale Doljului, comuna Seaca de Pădure se află la limita estică a Platformei Înalte a Desnăţuilui, perimetrul său întinzându-se între dealurile Covrea şi Somorele, iar știrile despre comunităţile umane îşi au începuturile în timpul domniei lui Vladislav al II-lea (1447-1456), pentru Veleni, şi a lui Radu Paisie (1535-1545), pentru Seaca de Pădure. Aceasta s-a mai numit Seaca Tânără, spre deosebire de Seaca Bătrână, denumire atribuită, Velenilor, când fiecare constituia comună separată. Răchita de Sus apare în documentele istorice începând din anul 1621, când domnitorul Radu Mihnea (1601-1602, 1611-1616, 1620-1623) a dăruit satul lui Condea Postelnic.

Continuă să citești

Un fapt divers, un déjà vu… de Tania Jilavu

https://blog.revistaderecenzii.com

O româncă ajunsă la vârsta maturității, trăitoare în diaspora, a fost victima unui fenomen deja cunoscut în Europa și frecvent în mediul online, excrocheria prin manipulare sentimentală. Nimic nou sub soare, ai zice. “Își merită soarta dacă e proastă!” La fel s-a zis și de o turistă străină ce crezuse că ursul întâlnit părea să-i dorească prietenia, sfârșind prin a face un selfie de neuitat cu biju… Comentariile pe internet nu au întârziat, deloc agreabile, invectivele legate de vârsta și neuronii femeii au abundat după ce pățania a fost mediatizată în Spania și-n România. 

Continuă să citești

Avem vârsta propriilor traumatisme de Tania Jilavu

https://blog.revistaderecenzii.com

Ecoul îndepărtat al furtunii mă zguduie brusc. Dorm adesea aici, în atelier, alături de ustensilele mele. Sunt adevărata mea familie, căci nu-mi creează niciodată neplăceri. Lucru pe care nu-l putem spune despre oameni. Că voi îmbătrâni era ultimul gând ce-mi trecuse prin cap cât eram tânără, până mai ieri… Selfieul e punerea în scenă a banalului cotidian propriu. Fac parte din generația bogaților fără de zloți, bogații în amintiri, trăiri, lecturi și sentimente împărtășite și trăite din plin, intens. Mi-e inima o clipă pe valul trecător.

Continuă să citești

Floarea cu albine de Vasile Călugărescu

https://blog.revistaderecenzii.com

                        „Ieri” la hora satului

                        Doi tineri ai nu știu cui,

                        („Nu știu cui” sunt pentru mine,

                        Dar ei se cunosc prea bine.)

Continuă să citești