Odihnă socratică

Adevărul zdrobitor l-a rostit un corifeu:
De când lumea-i cel mai greu

Continuă să citești →

Doi îndrăgostiți (Fragment din romanul „PARFUMUL DE LAVANDĂ”,Ed. AUTOGRAF                 MJM, Craiova, 2014, de Ion R. Popa )

Mult timp, Manu nu s-a mai întâlnit cu Irina. Îi părea rău că se amestecase în intimitatea ei după rememorarea acelor momente dureroase. Totuşi, avea îndoieli. „Dacă mă gândesc bine, consider că nu din cauza asta a luat-o la fugă. Cred că acele cuvinte, mai ales ultimele, dar şi cele care ar fi urmat, le rostea cu gândul la mine, gând pe care îl socotea taina sufletului ei. Iar ceea ce am făcut eu este ca şi cum aş fi surprins-o asupra faptului… Sunt curios cum se va manifesta când ne vom întâlni!”.

Continuă să citești →

CAMPANIE ELECTORALĂ LA ȚAGANI

(Fragment din romanul „Parfumul de lavandă de Ion R. Popa,

 Ed. AUTOGTAF MJM; Craiova, 2014”)

             Manu nu observase când trecuse mai mult de o lună de la sosirea sa şi de la expedierea primei scrisori către părinţi, dar fără să fi primit răspuns. Prins cu începerea anului şcolar, în discuţii interminabile prin care trebuia să-şi cunoască colegii şi pulsul localităţii, apoi cooptat în grupul de sprijin al directorului Lepădat în campania electorală a acestuia pentru postul de primar al comunei şi pus în situaţia de a scrie afişe şi texte, nu a avut timp să se gândească prea mult acasă şi nici să fi scris altă scrisoare.

Continuă să citești →

CONSĂTENII REGĂSIȚI

(Fragment din romanul „Parfumul de lavandă”, de Ion R. Popa, Ed. AUTOGRAF MJM, Craiova, 2014)

.

            Marcel a întrebat-o din nou pe Irina, dacă doamna Liuba într-adevăr mai poate găzdui o persoană.

Continuă să citești →

Alt unghi de vedere

Grigorescu ( capodoperă e darul)
Ne-a lăsat CARUL CU BOI…

Continuă să citești →

SOMNUL LUI MANU

(Fragment din romanul „PARFUMUL DE LAVANDĂ” de Ion R. Popa, Ed. AUTOGRAF MJM, Craiova, 2014)

Când au ajuns în Ţagani, cântau cocoşii de miezul nopţii. Wolf deja tăcuse şi se gândea la ce avea de făcut, iar caii mergeau în voia lor. Manu devenise curios şi emoţionat. Privea pe o parte şi alta a drumului, cât putea să observe fără a distinge detalii, dar toate casele i-au părut monumentale, deşi doar două a văzut cu etaj.

Continuă să citești →

Nu ne mai arde de glume…
Chiar nu-s vorbe ieftine:

Continuă să citești →

(Fragment din romanul „Parfum de lavandă”, de Ion R. Popa, Ed. Autograf, 2014, Craiova)

            În a treia zi de când plecase de acasă, Manu a ajuns la Cetatea Albă şi s-a prezentat la inspectoratul judeţean al învăţământului. Era o clădire cu etaj, scări înalte şi ferestre mari; la parter funcţiona o librărie cu ieşire şi vitrină la un capăt al impozantului edificiu, în rest aflându-se birourile şefilor şi secretariatul. A fost îndrumat la unul din adjuncţii instituţiei, cel care se ocupa de noii veniţi din Regat. Era un bătrân rotofei şi chel, vorbind stâlcit româneşte, dar care i-a zâmbit prietenos, l-a poftit să ia loc şi să-şi prezinte dosarul. La răsfoit formal şi s-a oprit doar asupra certificatului cu privire la conduită, atât a absolventului, cât şi a părinţilor. S-a declarat mulţumit, i-a înapoiat dosarul în care a mai adăugat o hârtie semnată pe loc, cu menţiunea că va trebui să-l prezinte şi la plasă, la Vărata, subinspectorului care răspunde de Ţagani.

Continuă să citești →

Nemuritorului Mitruț

De-acum, din Cer, vom asculta – cert –
Cel mai dumnezeiesc concert:

Continuă să citești →

După trei sferturi de veac,
Găsit-am al …Bolii leac:

Continuă să citești →