Dorobanți, comună mare, cu oameni harnici, care agoniseau venituri apreciabile din munca la ferma pomiviticolă, la cea piscicolă din bălțile Dunării, pe pământurile proprii devenite vaste grădini de legume și zarzavaturi sau bostănării, ale căror produse erau solicitate din plin pe piețele orașelor. Mai mult, chiar și terenurile însămânțate în mod tradițional cu plante tehnice și cereale deveniseră rentabile, mai ales dacă erau cultivate în suprafețe mari.
Bagheta mea
de Teodor Ionescu
ian. 2013
De mult, am vrut să am o baghetă magică.
Într-o zi, mi s-a părut că o am și am început să îmi pun dorințe. Sub ochii mei și sub efectul baghetei, o stradă care nu avea lampadare pentru jocul de seară al copiilor, a început să lumineze și din toate casele din zonă au ieșit băieți și fete, la joacă. Am prins curaj și am încercat să transform și planeta, din rotundă, ca un balon, să o fac plată ca să văd mai bine copiii din celălalt capăt al lumii. Dorința mi s-a împlinit și m-am bucurat la vederea lor. Ei erau la fel de exuberanți ca noi.
Ceasul din gară – autor FLORENTINA LOREDANA DALIAN (Slobozia/Ialomița)
PREMIUL II la Concursul Internațional de proză scurtă „ZĂTRENI- FILĂ DE LEGENDĂ”
Pe-aici, prin gara asta părăsită prin care mai trece doar din când în când câte un mărfar, pe-aici au trecut oameni mari. Pe unde-or mai fi?
Cum e sacul și peticul…
Mută tristețe, mai presus de lacrimi:
Să dai din cap, fără să spui nici mâlc –
ÎN STAȚIUNE
Elian, inginer agronom, Emilia, farmacistă, ar fi crezut oricine că întemeiau o familie căreia nu-i lipsește nimic. Nici Dănuț, băiețelul lor în vârstă de șase ani, nu-i îngrijora câtuși de puțin; era crescut de către părinții Emiliei, care locuiau în apropiere. Ambii păreau dedicați serviciului și se bucurau de aprecieri în special din partea sătenilor și, până la un timp, și din partea organelor de partid și de stat. Numai că, pe timpul campaniilor agricole, el ajungea acasă, de fiecare dată, după lăsarea întunericului, frânt de oboseală.
Prin tralalaua prozei de …salon
De câte ori Limba-i schingiuită,
De bâlbâiți călăi fugari prin Școală,
Durerea,-n dangăte, să-ți taci…
Când – strâmb – legile se-ncheie,
Clopot ai vrea – cutremurând …joaca –
Am avut prilejul sã mă aflu în Canada de mai multe ori, din 2005 până în 2017, timp în care am desfăşurat un program de cunoaştere pe o arie cuprinsã între Niagara, Toronto si Ottawa, cu staţionãri mai îndelungate la Kitchener-Waterloo şi Toronto-Mississauga. Pretutindeni am întâlnit români sau am auzit vorbindu-se despre ei, dar unele momente si locuri m-au impresionat în mod deosebit. La Biserica Ortodoxã „Sfântul Ioan Botezãtorul” din Kitchener, unde oficiază părintele paroh Dumitru Ichim – căruia i-am oferit una din cărţile mele şi care mi-a dăruit cu toatã mărinimia cartea de versuri a domniei sale „Floarea fântânilor pierdute”– am aflat cã in zilele de sărbătoare vin aici mulţime de români, uneori şi din SUA, sã se adape la izvorul credinţei străbune. M-a uimit cum, după terminarea slujbei, românii se constituiau în grupuri care adesea se întrepătrundeau sau se destrămau formându-se altele, schimbau impresii, exprimau opinii, nelipsind ştirile din ţarã. Într-un asemenea grup, prin discuţii şi ajutat de prietenul Ciucă Nicolae, m-am apropiat mai mult de Victor Câmpeanu (Kampian), fermier din zonă şi epitrop al bisericii, stabilit în Canada din 1966 şi urmat de părinţi în 1986.
Război pe …Pace
De când iscat-au noua furtună …damască,
Liderii lumii poartă aceeași veche mască,