Lumina lămpii nr.5
De-ai obosit de mers rotund
(Și-n cale piedici îți pătrund),
Mute tristeți de Orologiu
Orice rotiță rostește un tic-tac,
Pe care – de când lumea – cu sudori îl fac
Truda grea a virtuții cu fapta
Aflat-am pilda din a vieții Foaie:
– Când se preschimbă în potop o ploaie,
Clasică definiție, ca la Carte…
ARGUMENT: „Cititorule, să presupunem că ai
fi idiot. Sau că ai fi parlamentar.
Dar stai, că mă repet…” (M.TWAIN)
Cât nesocotit-am Darurile TALE !
De-al Focului pârjol, cum să te mai miri?
Prea am întinat Sacrele-Întocmiri…
Laudă, Ție, FĂCĂTORULE!
Cu-a boabelor – în spic – dulce povară,
Aminte și-aduse Grâul că e vară…
Revoltă în Babylon, în crucea nopții…
În balta de mormoloci,
Fu uns șef un crocodil…
Şi, iar, va înflori liliacul alb
Îţi aminteşti cuvintele noastre,
dar, mai ales, înţepătura dragostei.
Surâzătoare evadare în Poveste
CERURILE se deschid în Noaptea de Sânziene,
Să-i privim, spre împăcare, pe cei emigrați la stele…