Altă rubedenie călătoare
Sunt iar curtat – constat – a câta oară?…
În …gazdă voi primi încă o …vară –
Epigramă, de Petre Cazangiu: Altă rubedenie călătoare
Răspunde
Arhive categorii: Din manuscrise
Daniela Sarai Adam: Primăvara sufletului meu. Debut liric
Zi frumoasă, însorită
Și cu flori împodobită,
Mii de râsete la colțuri,
Am scăpat de tot de ghețuri.
Perpetua cacealma, de Petre Cazangiu. Epigrama zilei
Perpetua cacealma
Farsa – desigur, n-am …dibuit-o eu:
Azi, veșnic timp , parcă e și mai greu
Calea, Adevărul, Viața, de Petre Cazangiu
Calea, Adevărul, Viața
Din nașterea spontană – năvalnică, ori lentă –
IZVORUL, spre …vărsare, ar vrea s-ajungă Deltă…
Ion R. Popa: Soarele în geană (Roman). Scurtă prezentare
PREZENTARE
Soarele în geană de Ion R. Popa
Romanul „Soarele în geană”, apărut în anul 2005 la Ed. Sitech, este o continuare a romanului „Drumul iţelor”, apărut în 1996 la Ed. Europa, dar poate fi citit şi înţeles independent de acesta.
Imaginea de pe prima copertă încearcă să ilustreze la propriu titlul, dar acesta nu a fost inspirat atât de multele scene cu apus de soare în geană prezente în roman, cât este o aluzie la simbolul electoral al alianţelor peceriste de după 1945. Iată câteva secvenţe edificatoare:
Prof. Ion R. Popa: Familia COANDĂ – Interferențe cu istoria devenirii și a afirmării națiunii române și a statului național unitar
Statul naţional unitar român realizat la 1 Decembrie 1918 este rezultatul acţiunii politice care a angajat întreaga naţiune română, al luptei de veacuri a tuturor românilor de pe vatra strămoşească, luptă desfăşurată pe multiple planuri atât în interior cât şi în străinătate. Alături de activitatea politică de amploare, ştiinţa şi cultura – angajate fie direct, fie indirect pe acest front – au avut un rol deosebit de important în istoria devenirii şi afirmării naţiunii române şi a statului naţional unitar român. Dacă în interiorul spaţiului românesc au menţinut şi strâns continuu legăturile între provinciile româneşti pe baza comunităţii de neam, limbă, cultură, obiceiuri, tradiţii, contribuind din plin la cultivarea conştiinţei naţionale, în exterior acestea au avut un aport definitoriu la formarea prestigiului românesc, la câştigarea simpatiei şi solidarităţii faţă de români, la crearea unei opinii favorabile idealurilor naţionale ale românilor, făcând ca expresiile de „român” şi „românesc” să devină cunoscute pe tot mai multe meridiane ale vieţii internaţionale.
Bookfest – doar o cărăruie. Epigramă, de Petre Cazangiu
Calea fericirii – dr. Victor Pauchet. Selecție, de Adi Popescu
Dr. Victor Pauchet (1869-1936) a fost un reputat chirurg de origine franceză, distins în anul 1928, cu Legiunea de Onoare în grad de Comandor.
Una din celebrele lui cărți de literatură motivațională Calea fericirii (propria noastră reeducare) a fost premiată de Academia Franceză.
Proză de Ion R. Popa: De necrezut?
Secretarul cu propaganda al comitetului de partid a fost pus în discuţia organului superior în urma unei sesizări înaintate chiar de soţia sa, la rându-i activistă într-un sector rural din judeţul vecin. Scrisoarea dăduse naştere la discuţii aprinse atât între colegii Hortansei Turcitu, cât şi între cei ai soţului ei, Avram Turcitu. Ambii erau consideraţi tovarăşi de nădejde ai partidului. Ba mai mult, se zvonea că el avea să fie promovat la nivel central de către şefi, iar subordonaţii îl vedeau un om integru, în faţa căruia nu aveai loc de întors, dacă te prindea în culpă. Fiindcă membrii beobeului continuau să întârzie, participanţii la plenară au încins o discuţie controversată:
Prof. Ion R. Popa: Cinstirea Eroilor Luptei pentru Independenţa şi Întregirea Neamului în comuna Seaca de Pădure*
*Publicată inițial în revista „Oltenia Eroică” Anul III, Nr.1/2013
Una dintre cele mai vechi aşezări ale Doljului, comuna Seaca de Pădure se află la limita estică a Platformei Înalte a Desnăţuilui, perimetrul său întinzându-se între dealurile Covrea şi Somorele, iar primele comunităţi umane îşi au începuturile, Veleni, în timpul lui Vladislav al II-lea (1447-1456) şi, Seaca de Pădure, în vremea lui Radu Paisie (1535-1545).
Pendinte la început de Mănăstirea „Glavacioc”-Argeş, apoi de
Mănăstirea „Dintr-un Lemn”-Vâlcea, până la secularizarea averilor mănăstireşti înfăptuită de Cuza la 1863, comunităţile săteşti şi-au păstrat structura etnică, şi-au conservat datinile, iar locuitorii lor au răzbătut prin negura istoriei ca participanţi activi la toate evenimentele şi năpăstuirile prin care a trecut poporul român.
Independenţa naţională – ideal al tuturor românilor – a fost
susţinută de locuitorii comunei – de altfel, ca pe întreg spaţiul locuit de
români – prin toate mijlocele şi formele cunoscute. Pe prim plan s-a aflat
participarea cu arma în mână la Războiul de Independenţă din 1877-1878, în documentele istorice găsite de noi, aflându-se sătenii: Gâtan Niţu, Vulpe Dumitru, Opran Ceauşu, Stanciu Dincă, Nicu Lazăr, Gruia Păun ş.a. Întorşi acasă, aceştia au istorisit ani în şir din bravurile lor în luptele din Balcani. La sosire, au fost primiţi de oficialităţile comunei cu onoruri, iar aceştia şi-au prezentat distincţiile militare obţinute pe câmpul de bătălie.