– Ce-ar fi – din groapă – vă provoc
Pe voi – liderii lumii – la un joc:
Epigramă, de Petre Cazangiu
1
Arhive categorii: Din manuscrise
Epigramă, de Petre Cazangiu
Unde-i Stânga, care-i Dreapta?
Credința ( nu-i nicicum o utopie)
Ghidează Lumea Vie și Nevie…
Epigramă, de Petre Cazangiu
De la scovardă la brancardă
Mi-aduc aminte… Vremuri grele…
Zburdam, voinici, cu MINCIUNELE…
Critica obscurului somn al Rațiunii pure, de Petre Cazangiu
Critica obscurului somn al Rațiunii pure
După două mii de ani – de întrebări și căutări –
Încă nu găsit-am Calea pentru-a lumina Abisul…
Epigramă, de Petre Cazangiu
Bicicleta. Povestire, de Dan Ionescu
Bicicleta
Unchiul avea o bicicletă. El era student și numai în vacanțe o stăpânea și manevra și aceasta, foarte rar. Se mai ducea pe șaua ei, într-un loc al tineretului în sat, la „heleșteu”. Fusese lacul unui boier, până în 1947, când lacul a fost secat (de către comuniști) și transformat în teren de fotbal. Prin urmare, bicicleta stătea în posesia bunicului meu patern, care ce să fi făcut cu ea? O ținea încuiată în pătul. Era un Tohan albastru, cu șa tare și coarne învelite în mânere (de cauciuc) negre, striate, pe care, prinzându-le cu pumnii mei mici și ambițioși, mi se părea că sunt pe un cal în formă și zburător.
Dezarmantă temeritate. Epigramă, de Petre Cazangiu
Dezarmantă temeritate
– De râs, Cosmosul se strică…
Și înarmați muriți de frică?
Epigramă, de Petre Cazangiu
De Vulturi, în Carpați, e foame…
De la Bruxelles – ce zarvă mare! –
Picat-au Mierle călătoare,
Epigramă, de Petre Cazangiu: Și lumânările se sting…
Și lumânările se sting…
Poți să-ți ieși lejer din minți,
De Credință să te lași,
