La plajă
Și eu priveam la tine, prin picătura apei tremurându-mi în geană,
erai mai pură parcă, deși oricum erai.
Părul ți-e mai vâlvoi în iluzia apei, revărsat ca aurul în val,
ai câteva kilograme în plus în aparență și iar mă distrez.
La plajă
Și eu priveam la tine, prin picătura apei tremurându-mi în geană,
erai mai pură parcă, deși oricum erai.
Părul ți-e mai vâlvoi în iluzia apei, revărsat ca aurul în val,
ai câteva kilograme în plus în aparență și iar mă distrez.
ANTIDOT DE CIRCUMSTANȚĂ
Foială…
Ce hârjoană. sus, în nuci…
Trei perechi de guguștiuci
Mă aşteptai
Ce te aştepţi să-ţi spun despre mine?
Ar trebui să mă intuieşti.
Să ştii când e zi cu soare,
Când am gândurile încurcate
Şi când nu vreau să-mi dai drumul în mulţime.
Prolog la un Poem …antic – Bun de Tipar!
– Neprețuitei mele soții, ILEANA
Și azi, peste cinci decenii arc,
Te văd – suavă – în …cel parc,
Breaking News – după …închiderea ediției, sine die
Aflu de la … culte dalii:
– Azi e ziua de Rusalii,
Dzicere din hronicul lui Miron Costin
Nu cu aleasă vorbire
Adevărul se rostește,
DE ZIUA TATĂLUI
(17 iunie)
Chiar într-o zi mai specială, ca cea dedicată tatălui, nu-i putem privi chipul desprins din locul ce-l ocupă alături de mama, asemenea unei unităţi. Ca şi mama, pentru mulţi chiar în aceeaşi măsură, tatăl îmbracă în lumină şi căldură întreaga noastră fiinţă. El are un loc inconfundabil în viața noastră întruchipat din emoţie şi iubire şi învăluit în admiraţie şi respect. E o iubire venită din adânc, din ADN-ul nostru, o iubire de esenţă nepământeană. Ne naştem din dragoste şi traim cu această nevoie de dragoste. Aşa ne-a plămădit Creatorul vieţii şi aşa ne trimite în această lume, păstrând-o chiar şi dincolo de graniţele ei, căci dragostea fiind de esenţă divină, e nemuritoare. Ea îşi face simţită prezenţa chiar din cea mai fragedă vârstă. Copilul venit pe lume, crescut şi îngrijit de părinţi ca pe lumina ochilor, are faţa luminoasă, cu zâmbetul lui umple casa de fericire imposibil de tălmacit în cuvinte.
Bunica
Mai ştii când stăteam de vorbă
Şi-mi priveai mâinile spunându-mi că seamănă cu ale tatei,
Iar gura mea, frumos desenată, e gura mamei mele,
Că domnişoarele stau picior peste picior şi nu sunt băieţoase defel?
Prea multă alegorie
Pentru capete pătrate;
(Li s-au spus ,, pe șleau”, o mie…)
Răstălmăcirea lui Ovidiu la Pontus Euxinus
Scandați și-n Metamorfoze,
Vârcolacii scriu legi-proze;