Acceptă-i pe cei din jurul tău și te vei accepta și pe tine
Rezumat
Subcapitolul „Să nu mai judecăm: beneficiile faptului de a-i accepta pe ceilalți” face parte din cartea Imperfecți, liberi și fericiți. Practici ale stimei de sine, de Christophe André, iar prin abordarea acestuia vom încerca să cunoaștem metodele prin care putem renunța la acțiunea de a judeca oamenii din jurul nostru și ne vom da seama că, acceptându-i pe ceilalți, binele va fi de partea noastră din tot ceea ce vom face.
Confucius, cel mai mare filosof și lider spiritual al chinezilor, a lăsat moștenire o serie de sfaturi care să-i ajute pe oameni să se ghideze către o viață mai bună. Teoriile sale au avut un mare impact asupra societății, multe din ideile acestuia aplicându-se cu succes și astăzi. Una dintre ideile marelui filosof o reprezintă următorul citat: „Natura ne aseamănă. Educația ne deosebește.”
Câteva citate remarcabile din cartea Gânduri pentru fiecare zi
12.01. – Natura forţelor pe care le declanşaţi cu ajutorul gândurilor şi sentimentelor voastre ar trebui să reprezinte preocuparea de bază a existenţei voastre. De aceea, trebuie să vă străduiţi să consacraţi zilnic cel puţin câteva minute unei activităţii care leagă gândul vostru de realităţile cele mai înalte. Alegeţi-vă o preocupare care vă va obliga să atrageţi şi să păstraţi imaginile cele mai frumoase, stările de conştiinţă cele mai distinse, şi consideraţi această ocupaţie ca pe momentul cel mai important din întreaga zi, deoarece de ea depinde viitorul vostru, salvarea voastră. Chiar dacă nu întrezăriţi imediat consecinţele binefăcătoare ale acestei activităţi continuaţi, ele vă vor apărea într-o zi: puţin câte puţin, vă veţi simţi locuiţi de ceva foarte mare, foarte pur şi, indiferent de ce vi se-ntâmplă, această prezenţă din voi vă va reda lumina, bucuria, pacea.
Cele mai valoroase lucrări pe care le-a dat talentul de prozator al lui Slavici sunt din domeniul nuvelisticii, iar cele şase volume de nuvele, primul intitulându-se Novele din popor – 1881, au contribuit la progresul literaturii române în direcţia înfăţişării realiste a vieţii sociale, prin evocarea procesului de formare a micii burghezii rurale şi prin crearea unor personaje reprezentative care ilustrează anumite principii morale. Despre Novele, Mihai Eminescu scria că „exprimă fondul sufletesc al poporului nostru.
CONCEPŢIA
Ioan Slavici considera: „frumosul în artă trebuie judecat în funcţie de bine şi adevăr“. Continuă să citești
La cererea Academiei din Berlin, scrie în limba latină Descriptio Moldaviae (1716), prima scriere românească cu caracter științific, având la sfârșit harta Moldovei gravată în Olanda. Lucrarea cuprinde trei părți: prima este geografică și economică pentru că se referă la numele și hotarele Moldovei, la apele și munții zonei, la bogățiile solului și subsolului, la bogățiile țării în animale și păsări domestice, precum și la unele târguri: Cotnari, Suceava (capitala țării), vestita cetate a Neamțului. Partea a doua este partea politică a statului feudal pentru că tratează puterea centralizată a domnului, care scade după Miron Barnovschi, despre obiceiurile la înscăunarea ori la mazilirea domnitorului, la dregătoriile țării, la oastea moldovenească, la legislația țării, la divanul de judecată al domnului, la unele obiceiuri dinainte de creștinarea dacilor: drăgaica, sânzienele, paparuda, colinda, zburătorul, vrăjile și descântecele.
Opera care-l consacră (ca literat) este Istoria ieroglifică sau Lupta dintre Inorog și Corb, scrisă la Constantinopol, între 1703 – 1705.
După G. Călinescu, „Istoria ieroglifică este un roman alegoric”, iar după P. P. Panaitescu, „un pamflet politic și social, asemenea Istoriei secrete a lui Procopius”.