https://blog.revistaderecenzii.com
1493 – Cristofor Columb a descoperit Insula Dominica în Marea Caraibilor.
1954 – În Japonia, a avut loc premiera primului film din seria „Godzilla”.
1954 – A murit pictorul francez Henri Matisse (n. 1869).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Citit romanul Aurorei Dumitrescu, fără să pot afirma că este o lectură de aeroport sau de plajă, deși mulți o pot încadra ușor în această categorie, doar pentru faptul că se citește ușor în orele amiezii. Cartea e dedicată îndeosebi autoarei manuscrisului “istoric-literar bazat pe acte, documente și corespondență ale epocii, cu titlul Contele Cagliostro”. Astfel mi-am amintit că imediat după anii ’90 în România circulau manuscrise traduse, comunicări din ședințele de spiritism și cărți ce țineau de parapsihologie, astrologie sau civilizații antice. A fost și perioada când auzeam de scandaluri legate de secte, de iluminați, de masoni, loje, toate îmbinându-se cu frenezía pentru libertatea cunoașterii. Dar mai ales era o foame după o nouă spiritualitate. Căci sătui de ateism, de constrângeri religioase și de altă natură ce nu ținea doar de îngrădirea gândirii cât și de cea a drepturilor omului și a sexualității acestuia, oamenii au fost fascinați de tot ce era ocult sau inedit. Inclusiv de descoperirea a câte ceva din secretele vechilor civilizații. Egiptul și Nepalul au devenit punctul de interes pentru mulți ce-și căutau originile sau erau doar avizi de nou. Nu e o surpriză faptul că Aurora Dumitrescu abordează tema iubirii prin prisma sufletelor pereche ce se caută în mai multe vieți, trecând prin purgatoriul experiență al diverselor epoci. Liviu Rebreanu scrisese deja romanul Adam și Eva, povestea aceea frumoasă ce ne-a înlăcrimat nopțile adolescenței prin frumusețea subiectului, aflând atunci de transcendență, de reîncarnarea sufletului, de iubirea nemuritoare.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Alexandra Târziu: Văzute și nevăzute la Casa Monteoru, Editura Vremea, București, 2025
https://blog.revistaderecenzii.com
Joe Giorello: Primul Război Mondial. Mari bătălii, Editura Booklet, București, 2025
https://blog.revistaderecenzii.com
Ionuț – Adrian Pătularu: Cultura și spiritualitatea comunității evreiești. Relațiile cu Biserica Ortodoxă din Oltenia, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2025
https://blog.revistaderecenzii.com
1755 – S-a născut Marie Antoinette, arhiducesă de Austria şi regină a Franţei, soţia regelui Ludovic al XVI-lea, decapitată în timpul Revoluţiei franceze.
1816 – A murit cărturarul iluminist Gheorghe Şincai, reprezentant al Şcolii Ardelene (n. 1754).
1854 – A murit poetul Anton Pann, compozitor al muzicii imnului național al României.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
În numele democrației, a grijii pentru om, pentru salvarea economiei sau a planetei de la schimbările climatice, suntem supuși unei presiuni mediatice constante, stresantă și obsesivă. Trăim vremuri confuze. Tema Colocviilor Scrisul Românesc din acest an este în tandem cu etica și morala timpului devenită tot mai fluidă și cameleonică în acest prezent tulbure, delicat. În spațiul colectiv, în mass-media, realitatea poate fi manipulată și falsificată subtil prin mijloace de comunicare ce țin mai ales de afect. Controlați, seduși cu discursuri și idei iluzorii, pervertirea realității e la îndemâna oricui mai ales pe rețelele de socializare. Specialiștii, influencerii pot crea cu ușurință un haos informațional, fake news-uri prin punerea în mișcare a algoritmilor specifici. Un haos emoțional, un proces toxic cu scopuri precise, oculte. Barajele cele mai insurmontabile sunt construite chiar de noi; multă energie sub presiune. Adevărata amploare a fenomenului de falsificare a realității prin disimulare rămâne încă necunoscută. Intelectualii nu mai au curajul să vorbească deschis, să spună lucrurilor pe nume. De frică și în cunoștință de cauză, de teama opresiunii, a blamului public pentru delictul de a gândi cu propria minte. Disimularea specifică cameleonului ține de adaptarea la mediu în natură, de supraviețuire. În societate ține de ambiții socio-politice, de țeluri, nu doar de teamă și adaptare. Minciuna, frazele echivoce, ipocrizia, devin o artă a îndoctrinării, o strategie de supraviețuire socială. România, popor bășcălios și sentimental din fire, a fost mereu gata de fapte patriotice și de eroism, adesea sub impulsul emoțiilor. Decembrie 1989 rămâne unul din cele mai enigmatice evenimente, dar ușor de deslușit neoficial după decenii. Ofițerii, armata ca autoritate morală și instituție solidă, este tot mai angrenată în dinamica lumii exterioare. Milioane de oameni suferă povara unui disconfort psihologic acut, în tăcere, nediagnosticați. Scriitorii sunt cu/fără voie cei mai mari istorici, arta scrisului constând în descrierea lucrurilor vizibile și invizibile în care omul crede și evoluează. Forța creatoare a minții este cartea noastră de vizită. Jurnalismul s-a politizat (iar!), a devenit partinic și cel mai adesea are un rol subtil de manipulare. Acest aspect e facilitat și de exterminarea morală prin subcultură. Nevroza timpurilor noastre duce silențios către goliciune spirituală. Trăim nu doar o criză legată de climă și de conflictele belice, trăim și o criză intimă ce are la bază lupta continuă pentru lucrurile simple ale vieții (normalitate, fericire). Putem avea totul pe plan material, socio-profesional, dar nu avem nimic fără pace și fără iubire. Și fără cultură, risc să mai adaug.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Remember Liliana Hinoveanu (09.11.1956- 02.03. 2017)
Cad lacrimi pe pământ și îngerii mai plâng pentru noi…
Lacrimile ploii matinale îmi trezesc sentimentul că viața-i trecătoare și zilele omului pline de neprevăzut. Par gândurile mele stropii ce azi parcă o plâng pe Liliana Hinoveanu, cea care în 2016 își sărbătorea atât de entuziastă ziua de naștere alături de colegi, prieteni și o întreagă lume dragă. O expozitie de fotografii cu versurile ei/pictograme, la Sala Tradem din Craiova. Cărțile sale au titluri semnificative, aparțin unor etape de viață, descriu circumstanțele sufletului: Spre o altă pedeapsă, Transfer de imagine, Perfuzii cu cerneală, Gara noiembrie, Doar împrumutând zborul, Camera dezastru, Labirint indus. Cum trece timpul, și cum devin toate doar amintire! Frumoasa doamnă a slujirii cuvintelor și-a luat cu fiecare poem rămas bun de la noi, lăsându-ne amprenta aripii sale în zboru-i spre lumină. Ultima sa aniversare a fost un rămas bun nebănuit de nimeni la vremea respectivă.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
