În aceeaşi noapte, aveam să îndur o ploaie lungă şi rece. 18 ore am stat în picioare. De la 21,00 până a doua zi la prânz. Patrulam necontenit, ca nu cumva să mă fure somnul.

Duminica, mergeam la mănăstire, la o slujbă pe care o ținea părintele Ioachim (care era de vârsta mea, dar lui i se părea că e „bătrân”). Ioachim slujea la mănăstirea Cârcea din 1990. Avea deplină vocație pentru preoție.

Am părăsit casa părintească
Şi Rusia cu iarbă albăstrie,
Trei stele, în plop, lîngă lac,
Tristeţea mamei o păstrează vie.

– Am întâlnit deunăzi pe cineva pe care-l cheamă Gubăuceanu. Mi-a spus că nu are nicio legătură cu satul Gubaucea, dar cineva în neamul lui, primul, trebuie să fi fost din Gubaucea. Și oamenii întrebau: Cine-i ăsta? Gubăuceanu (adică unul venit din Gubaucea, pripășit pe la ei). Inițial, numele au fost porecle. Pe străbunicul nostru știi cum îl chema?

Breasla Actorilor și-a reluat activitatea!

Cu acest prilej, a avut loc premiera spectacolului „Ducele”, în regia lui Massimiliano Nugnes, duminică, 20 septembrie, ora 19:30, la CoOperativa Bar. 

A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar mai povesti, cînd lupii beau tutun și urșii făceau săpun, de-și ungeau femeile fețele și uncheșii bărbile.

Stătea frumoasa pe-un răzor;
Voinicul lângă ea devale,
Să-i scoată spinul din picior
Şi ea plângea: – „Un spin în cale!
De ce tot râzi? Ah, cum mă dor
Aceste râsete-ale tale!

A fost odată un împărat și o împărăteasă, amîndoi tineri și frumoși, dar nu făceau copii.

Într-o zi, veni la împăratul un arap buzat și-i zise: