Prin vasta și remarcabila sa operă științifică și literară, Dimitrie Cantemir se afirmă ca o personalitate a Renașterii noastre. G. Călinescu l-a comparat cu Lorenzo de Medici.

A fost domn al Moldovei, în 1691, apoi, în 1710 – 1711. În urma luptei cu turcii de la Stănilești, pe Prut, a fost nevoit să se refugieze în Rusia lui Petru cel Mare. Este primul savant român, membru al Academiei din Berlin, iar în Diploma care i s-a conferit, se specifică: „Prin adeziunea sa, societatea noastră a dobândit o nouă strălucire și o podoabă neîntrecută”. La Academie, avea colegi pe geograful Humboldt și pe filosoful Leibniz.

Continuă să citești →

Cristian Meleșteu: Revoluția borfașilor (roman), Editura Tracus Arte, București, 2013, 188 p. Preț neprecizat.

S-a întâmplat astăzi…

1824 – S–a născut (la Paris) Alexandre Dumas–fiul, al cărui nume a devenit celebru în 1848 după apariția romanul „La Dame aux camélias”

1835 – S–a născut Giosuè Carducci, poet, prozator şi eseist italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1906

1841 –  A decedatMihail Lermontov, poet, prozator si dramaturg rus (n.15.10.1814) Continuă să citești →

George Bernard Shaw (n. 26 iulie 1856, Dublin – d. 2 noiembrie 1950) a fost un scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic.

Motivația Juriului Nobel

„pentru opera sa care este marcată de idealism și umanitate, pentru satira sa stimulatoare plină de multe ori de o singulară frumusețe poetică „.

Continuă să citești →

http://books.corect.com/ro/carti/eseuri-despre-echilibru

Eseuri despre echilibru este un volum care vine in completarea bibliografiei universitare. Dan Ionescu, eseist si romancier, ofera cititorilor o culegere de eseuri avand ca pretext, intre altele, subiecte majore ale literaturii romane, de la Ion Barbu la Marin Sorescu. Scrise cu o inteligenta speculativa de buna calitate, eseurile de fata se adreseaza unui public cultivat, cu o pregatire medie sau superioara.

REGULAMENTUL CONCURSULUI DE CREAŢIE LITERARĂ

„VASILE VOICULESCU ” ediţia 2013

 Articolul 1 – Organizatorii concursului

Continuă să citești →

George Cristian Maior: Bismarck, Richelieu, Machiavelli – trei figuri herodotice în gândirea strategică

Cronică, de Ștefan Vlăduțescu

I. Personalitate de marcă a politologiei româneşti, profesorul George Cristian Maior se evidenţiază prin altitudinea demersului de investigare, prin claritatea orientării conceptuale postmoderne şi prin modul de organizare categorială a materialului cognitiv. În al doilea rând, întemeietor al şcolii româneşti de intelligence, domnia sa este printre puţinii capabili ca dintr-o privire să detecteze articulaţiile strategice, tactice şi operaţionale ale practicilor de tip militar, diplomatic şi informaţional.   Cu alte cuvinte, radiografiile şi catagrafiile sale ştiinţifice sunt multidimensionale (ontologice, epistemologice, axiologice, metodologice şi praxiologice) şi multi-faţetate (strategice, tactice şi operaţionale). Conduita sa intelectuală are o temeinică bază conceptuală ceea ce-i permite fie să urce la categorizarea şi conceptualizarea fenomenelor, fie să coboare la exemplificări, ilustrări ale unor pattern-uri şi similarităţi. Metodologia sa include două tipuri de pârghii cognitiv-cogitative: una bottom-up şi alta top down.

Continuă să citești →

            I. Succesul primei ediţii a cărţii profesorului George Cristian Maior, ”Noul aliat. Regândirea politicii de apărare a României la începutul secolului XXI” (Bucureşti, Editura Rao, 2009), a determinat publicarea, la aceeaşi editură, a ediţiei a doua, adăugită (2012). Celor şase capitole (compuse din articole, studii, conferinţe şi analize de securitate elaborate între 2001 şi 2006) le-a fost adăugat un capitol despre apărarea antirachetă.

Continuă să citești →

În volumul O viziune a sentimentelor, există două poeme definitorii pentru lirica lui Nichita Stănescu, anume: Cântec și Poveste sentimentală. În opera lui, figurează mai multe poeme cu acest titlu. Poemul despre care discutăm este un Cântec de dragoste, dragostea constituind misterul existenței. Poemul se compune din patru secvențe. În prima, se vorbește despre fericirea „din lăuntrul meu” care este „mereu dureroasă, minunată mereu”. Ar părea un paradox că iubirea e în același timp și dureroasă dar și minunată. Și Mihai Eminescu amintea de iubire ca „farmec dureros”, de „dulce minune” pentru că iubirea, așa cum o concep Mihai Eminescu și Nichita Stănescu apoi copleșește simțurile umane, devenind astfel dureroasă. Fără această durere nu ar exista viața autentică.

Continuă să citești →

Lucian Blaga reprezintă o fericită întrupare a poetului de geniu cât şi a filosofului format la şcoala filosofică germană postkantiană, deşi Blaga susţinea că „ar fi greşit să mi se spună poet filosof, precum şi filosof poet”. În anii debutului, 1919, Blaga se afirmă ca filosof cu volumul de eseuri Pietre pentru templul meu, dar şi ca poet, prin vol. Poemele luminii, la a cărui apariţie, Tudor Vianu scria: „Bucuria Unirii nu putea veni singură. Iată că a venit şi Blaga”.

Continuă să citești →