Dan Ionescu – Biblioteca într-o alocuțiune, versuri, Editura Avrămeanca, 1995.
de Dumitru Augustin Doman
În 1988, I. D. Sârbu îi scria prietenului său Horia Stanca: „Craiova a devenit capitala seismică a fricii și neoturciei”. Mai mult, urbea de pe Jii era „oraș acultural, mediocru mafiot, șovin general și multilateral dezvoltat”. Și de aici a răsărit, totuși, acest poet de excepție care, deși livresc și textualist, i-ar fi plăcut bătrânului lup Sârbu: „Stăm aidoma cărților: / înghesuiți în destine, / așteptând să pună ochiul / pe sufletele noastre / bătrâna realitate”.






