Eugen Ionescu: “Sub semnul întrebării” – Note de lectură
de Liviu Florian Jianu
Dacă aş fi primul, nu aş avea niciun merit. Întotdeauna a fost cineva înaintea mea. În anul 1961, Eugen Ionescu scrie piesa “Regele moare”. O citesc. Şi văd toată istoria omenirii în ea. Trecută, prezentă, şi viitoare. Înainte de a închide cartea, ochii îmi alunecă pe ultimul rând al piesei. O dată. Data la care autorul a încheiat-o. Noiembrie 1961. Şi încremenesc. Eu m-am născut în aprilie 1961.
STRUCTURI DISCURSIVE STANDARD (2)
de ŞTEFAN VLĂDUŢESCU
În opinia lui V. Tonoiu, negocierea „constituie mai ales o tehnică (politică, diplomatică, sindicală etc.) de reglementare a conflictelor”. În cazul acestei structuri discursive standard, actanţii sunt aduşi la aceeaşi masă de interese corelate opozitiv, sunt prinşi într-un câmp de interese divergente şi sunt ţinuţi de forţe ce derivă din importanţa atingerii scopului. Dialogul ca structură discursivă şi negocierea stau faţă în faţă pe ideea interesului: dialogul prezintă un interes tetic, iar negocierea este mobilizată de un interes practic.
STRUCTURI DISCURSIVE STANDARD (1)
de ŞTEFAN VLĂDUŢESCU
În practica de ordin comunicaţional, precum de altfel în oricare alt tip de practică se constituie cu timpul structuri discursive funcţionale uşor recognoscibile. Recurgerea la atare structuri discursive se face cu conştiinţa unei situaţii de comunicare. Nu-i vorbă că o figură aparte ar face aceste structuri când s-ar ajunge la ele nu doar printr-o decizie, ci şi în mod oarecum involuntar. Oricine recunoaşte astfel de structuri discursive tip: conversaţie, dialog, negociere, dispută, controversă, diferend, schimb de vedere etc.
„Alcătuiri” de poveste
de Daniela Gîfu
O viaţă de înger. Şapte nuvele iniţiatice, plăsmuite în perioada 1977 – 1984 la Snagov şi Izvoul Mureşului, cu încântare, nelinişte, adâncime, tulburare, delicateţe, înduioşare…, adunate şi republicate[1] postum – prin efortul netăgăduit al doamnei sale, scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri – în volumul Apocalypsis cum figuris, la Editura Carpathia în anul 2009. Aproape nimic din ce scrisesem ca după o dictare, – spunea în textul de introducere Artur Silvestri – cu nu mai mult de câteva ştersături, îndreptări şi adaosuri, nu s-a mai schimbat apoi… (p. 10). Firul său narativ pune sub lupă starea de spirit, analizându-i impresionant consistenţa.
Ghid de pregătire pentru examenul de Evaluare Națională, Limba și literatura română, Editura Sigma, București, 2012, 278 p., Preț: 17 lei. (Pentru detalii, contactați-ne la adresa de e-mail: [email protected])
Ghidul de pregătire pentru examenul de Evaluare Națională, Limba și literatura română conține: 1. programa, calendarul și metodologia examenului; 2. subiectele date la Evaluarea Națională – 2010, 2011, 2012; 3. noțiuni de teorie literară; 4. teste de evaluare create după modelul propus. (Red.)
Povestea „sufletului natural”
de Daniela Gîfu
Ne aflăm în faţa celui de-al doilea volum de proză, Perpetuum mobile, apărut la Editura Carpathia în anul 2009, sub semnătura neobositului promotor cultural, Artur Silvestri, republicat[2] postum – prin grija doamnei sale, la rându-i sensibil condeier, Mariana Brăescu Silvestri[3]. Cartea asupra căreia ne-am oprit acum este, aşa cum zice chiar autorul, o carte târzie, de bătrâneţe şi poate şi de înţelepciune, în orice caz de resemnare (p. 16).
Cristian Bădiliţă: Invăţăturile Sfinţilor Părinţi
de Mirela Teodorescu
Cristian Bădiliţă este, probabil, la această oră cel mai cunoscut specialist român al creştinismului timpuriu, deopotriva poet şi eseist, ne-a adus un volum de invăţaturi ale Sfinţilor Părinţi din Pustiu: Patericul sau Apoftegmele Păriţilor din pustiu (Editura Adevarul Holding, Bucureşti – 2011). „La început a fost tăcerea. „Un frate l-a întrebat pe avva Visarion: «Ce să fac?». Bătrînul îi zice: «Taci şi nu te măsura pe tine însuţi»””. Tăcerea purificatoare, terapeutică, practicată nu numai de Părinţii din pustiu, ci de toţi novicii din marile religii sau filozofii soteriologice (hinduism, budism, iudaism, în varianta ascetică, pitagorism etc.).
Eminescu, economistul, de Alexandra Olivia Nedelcea, Fundația „Scrisul Românesc”, Craiova, 2000, 206 p. Ilustrația coperții: Luceafărul de Sabin Bălașa.
Eminescu, economistul reprezintă lucrarea de doctorat a tinerei Alexandra Olivia Nedelcea. Sunt interpretate ideile economice ale jurnalistului Mihai Eminescu: „De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politicește sus și economic jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizația economică e muma celei politice. când cineva e conservator în principiile economice ar fi obligat a fi și în principiile politice (…).
Nematuritatea economică e totdeauna însoțită de cea politică. Și pentru a ajunge la maturitate se cere educație”. Mihai Eminescu
Eminescu și realsemitismul, de Tudor Nedelcea, Editura SITECH, Craiova, 2010, 282 p.
Carte cu o temă interesantă, care tratează în mod corect atitudinea poetului național și universal, Mihai Eminescu, față de poporul evreu:
„Ideea călăuzitoare a tuturor articolelor și studiilor sale consacrate chestiunii evreiești constă în faptul că interesele reciproce sunt armonizabile, dar pentru aceasta se cere bunăvoință și abnegație reciprocă”. Tudor Nedelcea
Raţionalitatea comunicaţională (I)
de Ștefan Vlăduţescu
După Descartes, Leibniz, Hegel, Heidegger şi Gadamer, lumea este incapabilă să gândească în absenţa ideii de raţiune. S-ar putea face din poziţia lui Hegel („Tot ce este real este raţional; tot ce este ranţional este real”) o axiomă a raţionalităţii nelimitate a realului, materializabilă în funcţionarea unei „comunităţi ilimitate de comunicare” (cum se exprimă K.O. Apel). În pofida aparentei expansiuni infailibile a raţionalului trebuie să îndreptăm luciditatea puterii raţiunii asupra raţionalităţii.