Ce să facă agricultorii în septembrie*
Se încep arăturile de toamnă și se seamănă grâul, secara și orzul. Agricultorul ar trebui să semene grâu cât de mult, că trecem, spun bătrânii, prin ani cu veri secetoase rele pentru porumb. Să arunce semințe de iarbă pe locurile goale din livezi și lucernă ori trifoiști (TRIFÓIȘTE ~i f.= Teren semănat cu trifoi; loc unde crește trifoi, n.n.). Să scoată mierea, retezând stupii prea grei. Să usuce la cuptor ori pe gratii prune cât de multe.
Să-și repare și să-și pregătească vasele pentru murături, pentru acrit varză și cele pentru vin. Să-și scoată nisipul umed din pivniță la soare să se usuce bine ori să-l primenească cu altul uscat de la râu, ca să aibă în ce-și păstra zarzavaturile rădăcinoase (morcovii, țelina, cartofii, păstârnacii, sfeclele și ridichile) pentru iarnă. Să lase berbecii la câmp cu oile care vor făta în Făurar, dacă vrea să aibă miei de vânzare cu preț mai mare. Să-și bage la coteț porcii de îngrășat. Să-și strângă de acum semințe bune pentru la primăvară, că sămânța aleasă e jumătate munca făcută. Să culeagă merele și perele coapte și să facă poame din ele. Pe cele care vrea să le păstreze, să le culeagă cu mâna, că altfel putrezesc repede. Merele și perele se păstrează în paie și în fân în pătuiag (pătul, n.n.) ori în lăzi și chiar în paturi în pivnițele uscate: un rând de fân, un rând de poame, un rând de fân, un rând de poame, să nu se atingă nici între ele poamele, nici de pereți.