https://blog.revistaderecenzii.com/

           Tocmai ce-am auzit un neologism cu o sonoritate aparte, care mă ducea cu gândul la  final, finețe dar și la o esență de lemn, tare. Fintech. Era vorba de bănci în dezbaterea televizată și acest cuvânt încorpora în el finanțele și tehnologia, care-or avea finețea lor, însă de cu totul o altă natură, mult mai subtilă și străină oamenilor de rând. Se vorbește mult de concurența apărută și în domeniul bancar, căci băncile se văd amenințate în actualitate de noile născute, cele online, botezate rapid bănci lowcost. O inovație se prevede, bancherul de mâine va fi un informatician sau un robot, în cazul operațiilor bancare obișnuite. E de înțeles că urmarea va fi limitarea angajaților și diminuarea numărului de bănci tradiționale, deja afectate de criză. Dezbaterea se termina cu îndemnul de-a fi atenți la investițiile alternative, în special la tot ce brille-strălucește, aluzie nu doar la investițiile în diamante. Cheltuielile de întreținere a contului bancar sunt puse și ele sub lupă, vehiculându-se o formă de arnaque (înșelătorie) la limita legalității, cu scopul de-a subția conturile deponenților. Un expert ne îndemna spunând  că de vrei să avansezi în viață sau să faci afaceri rentabile trebuie să ai imaginație și să-ți asumi riscul. M-am gândit imediat la importanța aparențelor, la curaj și abilitate, alte ingrediente (nu tocmai ortodoxe) pentru avansare și succes. Un calm ciudat se degaja din vorbitor și când tăcerea s-a instalat am încercat să deslușesc limbajul corporal al interlocutorilor. E o diferență între ce gândesc și ce intenționează sau ceea ce vor să ne convingă prin aparențele lor. Bărbații aceștia în costume perfecte păreau autentici croque–mort, ciocli, pe limba noastră. O ironie stăpânită și o luciditate premonitorie ghiceam sub masca acestora. O cruzime calmă coabita cu sentimentul de nevinovăție al experților. Nimeni nu își bătea capul să rezolve problemele oamenilor, să le sporească bunăstarea, avuția; cu siguranță toți se gândeau la propriile vieți, mărunte sau ilustre existențe.

                 Echilibrul și normalitatea nu-s mereu în balanță. Dar există libertate. Unii pot ridica ochii spre cer, descifra tainele vieții și naturii prin mediație și reflexie. Alții se pot hrăni cu-n alt soi de frumusețe, magie și mister, găsind în luxul arogant plăcerea de-a fi privilegiați.                                     Vorbim mereu de demnitatea omului și a muncii, însă adevărata demnitate o vedem în distracțiile, preocupările și timpul liber ale fiecărui om.                                                                              Lafayette e al doilea obiectiv turistic al Parisului, el face fericirea femeilor, așa cum alții preferă să meargă la shopping în Dubaiul care a detronat Londra și Roma.                                                                   Lucrăm ca să trăim, sau trăim ca să lucrăm și face bani? A avea sau a fi ?                                                                                 Lumea actuală pare construită pe o rațiune fără suflet iar frenezia consumului merge mână-n mână cu lipsa de timp, devenită o adevărată patologie colectivă.  Arta de a trăi, umanismul viu, activ, are ca bază educația, recuperarea veseliei firești a omului și a bucuriei. Sunt deziderate greu de atins acolo unde coabitează abundența și mizeria, vanitățile exacerbate, manipulările de orice tip. De aceea poate, mulți prevăd un ciclon social de mare anvergură. Ce planetă lăsăm copiilor? Ecologiștii luptă și avertizează. Dar ne gândim îndeajuns și la ce fel de copii lăsăm planetei ?                                                                                                                                                                               

Oamenii au acest instinct, de-a fugi de sărăcie. Nu-i condamnabil să fii bogat, doar că unii o fac cu orice risc, lipsiți de scrupule. De aceea umanitatea nu va avea pace până nu se va apropia de izvorul mizericordiei și iubirii. Elevarea conștiinței, iluminarea spiritelor prin educație ne-ar ajuta să vedem și revizui ordinea priorităților din viața noastră.                                                                               Tolstoi, aristocrat, s-a bucurat de toate privilegiile în timpul vieții, de succesul literar, a căzut în vicii, a fost în război, dar nimic nu i-a știrbit spiritul viu, nici nu l-a orbit, păstrându-și neliniștile și întrebările ce-i izvorau din adâncul sufletului.                                                                             După o perioadă de criză existențială și spirituală, a devenit în ultimele decade ale vieții o ființă nouă, un apărător al celor slabi și o conștiință lucidă, revoluționară.                                                           „Munca pământului a fost considerată de toți înțelepții și poeții lumii ca o primă condiție pentru o viață fericită. Pe când în industrie, omul depinde de ceas și mașini. Bărbații și femeile să își recuperez echilibrul, o sobrietate fericită.                                                                                                              Ce contează în viață? Să fii onest, transparent, să spui adevărul, să respecți ce nu împărtășești și să pretinzi a fi respectat”. Asta nota Tolstoiîn Jurnal în ultima perioadă a vieții.

              Adesea un ton festiv sau un chip binevoitor ascunde mizeria morală a personajelor intelectualmente corecte. Avariția a creat crizele economice. Criza din 1929 și cea începută în 2008 au aceeași cauză, crearea de bani de către băncile private din nimic. În esență, crearea de bani ex nihilo practicată de către bănci e similară cu fabricarea de bancnote false de către imitatori, lucru aspru pedepsit de lege. În mod concret, acești bani fără acoperire care sunt lăsați să circule masiv de colo-colo, nu fac decât să conducă la același rezultat. Unica diferență e că beneficiarii sunt distincți. Pentru a evita criza din ´29, din aceleași motive, Roosevelt în anul 1933 a elaborat o lege de control al băncilor, cunoscută sub numele de Ley Glass-Steagall, lege derogată de Clinton în 1999. Experții știau că începând cu acel an apariția altei crize era iminentă, fiind doar o chestiune de timp începerea ei. În facultățile de Economie, prin anii 2001-2002 se paria deja pe data când aceasta va începe. Rapacitatea și avariția unora ne-au condus de atunci spre situația actuală. Toate se știau, însă de la începutul crizei din 2008 , nici politicienii, nici economiștii regimului nu au scos o vorbă, și ce-i mai grav e faptul că au fost luate masuri bazate pe distrugerea statului de bunăstare socială, sacrificând clasele cele mai defavorizate. S-au salvat doar băncile. Cazul Spaniei, în particular.Cu această ocazie s-a scos în evidență și talia morală, dimensiunea claselor dominante (politicienii și bancherii) lipsiți de empatie și umflați de inumanitate, aproape de psihopatia socială. A fi responsabil și a culpabiliza pe cel care se arde și-apoi să apari drept salvatorul patriei, nu înseamnă pur populism? Spune ce gândești și gândește ce spui, rămâne un deziderat.                             

         Viața zbuciumată a omului e ca un evantai iar în sângele nostru curge blajinul nisip al compromisului. Contemporaneitatea fără stabilitate și fără valori solide e caracterizată de conflictele și teama ce au polarizat lumea, radicalizând-o în loc s-o apropie în iubire. Am gândit-o și o repet: numai în liniște și-n relaxare te poți dedica muncii.                                                     Arta la suprafață e o frumoasă îndeletnicire, dar adevărații maeștri sunt cei care au ales să își trăiască viața, nu să își câștige existența cu teama și coșmarul vieții, legat de bani. Politicienii sunt cei care pretind că pot pescui în râul învolburat al incertitudinii. Acești mitomani politici și economiști ce servesc interesele unor privilegiați, se dovedesc a fi și după douăzeci de ani de educație niște machos politicus cu gustul verbului, capabili să vehiculeze mereu o oglindă a aparențelor, tocmai bună pentru a înșela și ademeni naivii și ignoranții. Încetați să mai credeți tot ce vi se zice! Greșeala noastră e nu e ignoranța, ci refuzul de a ști. Omul simplu cultivă paginile varietăților. Hrana omului cu suflet e bunătatea, sufletul se măsoară după măreția sentimentelor, precum noblețea după atributele ei. Capacitatea minții e în legătură directă cu izvorul luminii, spun teologii. Ne vrem noi în lumină? Frumusețea omului și desăvârșirea acestuia strălucesc în ființa sa. Vedem adesea cum omul poate fi sărac, dar în el sălășluiesc  valori și  însușiri nobile ce își au izvorul în gândire și credință. Cândva, a fi miner sau agricultor era o onoare, ridicai țara, erai patriot…Dacă-n trecut oamenilor le era jenă că nu-s cultivați, acum nu mai e nimeni rușinat sau deranjat; cultura azi e privilegiată. Se fabrică oameni care nu gândesc, pe bandă. Se laudă că nu citesc, spun că nu merg la filarmonică, nici la teatru, vorbesc limbajul străzii chiar și politicienii, uitând de multe ori că parlamentul nu-i o tavernă. Oameni cu lacune de educație și cultură ne conduc, având calitatea de-a fi carismatici și isteți, făcându-ne să uităm că sunt persoane dubioase, cu un existențialism ieftin. Nu realizăm astfel că la doar câțiva pași de noi o altă lume își țese ițele, lumea tenebroasă a criminalității economice, financiare, traficul de ființe umane etc. Pierderea absolută de ierarhie morală o vedem și-n programele de largă audiență din mass-media pe motiv de rating. Nepotismul rămâne și el o moștenire răspândită în toate structurile sociale, nu doar în România.

          Puterea mișcă lucrurile în lume și dragostea le conservă. Dacă iubirea este în noi, ea se va manifesta zilnic prin bunătate, atenție, suflet sensibil, milos, încrezător, lipsit de viclenie.                        Se prevede un viitor care ne sigilează emblematic, după chipul, asemănarea conducătorilor și a maselor. Iartă-mă Doamne dacă greșesc prin tot ce gândesc și pentru tot ce mă revoltă!                                                 Însă o femeie nu e liberă decât atunci când poate fi sinceră cu ceilalți și cu ea însăși. Dă-mi bucuria mântuirii și nebunia de-a gândi cu mintea mea, Doamne!