Durea să văd cum lumea tace,

când doar prin treacăt eu ascult

povești pictate-n stropi căzând,

pierdute toate printre ape.

Și azi ploua, iar nori plângeau

și oamenii se petreceau.

Ascunși sunt ochii în pământ

de tristul ploii veșnic cânt.

Piereau privirile înfocate

și suflete se rătăceau,

rămân ascunse în adânc.