https://blog.revistaderecenzii.com/

„Ramuri“

Articol-program:

Credinţele şi gândul nostru

                        [Semnat Redacţia, dar după mărturii, acest articol a aparţinut de fapt lui D. Tomescu]

            Energiile intelectuale răsar, se dezvoltă şi caută să se manifeste în diferite chipuri. Ele însă au nevoie de cârmă, de acea călăuză înţeleaptă, care să le adune, să le cântărească, să le dea preţul cuvenit şi apoi să le îndrumeze pe calea bună şi cuminte. Altfel, fiind lăsate să rătăcească pe căi fără de rost, toată vigoarea lor se va istovi şi se va nimici într-o goană nebună, nelăsând în urma lor nici o roadă de folos.

            În sânul torentului năvalnic de munte se face multă putere mecanică, putere tânără şi plină de viaţă; ce folos însă, că ea se risipeşte în goana-i năpraznică şi fără rost, trântind şi prăvălind tot ce întâmpină în cale-i.

            Lumina călăuzitoare şi organizaţia înţeleaptă se impun atât în domeniul energiilor fizice, cât şi în cel al energiilor intelectuale.

Printre tinerii studioşi, cari acum se ridică sub binefacerea razelor culturii, răsar, din când în când, suflete viguroase, înzestrate cu temperamente artistice care simt nevoia numaidecât să se manifesteze. Aceasta e în firea lucrurilor.

Ele însă rămân departe de atenţia şi cunoştinţa publică, fiindcă toate încercările lor de manifestare sunt răzleţe şi fără de orientare.

Fâlfâiesc puţin din aripioarele lor fragede, scot câteva ciripiri plăpânde şi, în sfârşit, zborul le încetează, glasul li se frânge, fără a tăia o brazdă cât de mică în urma lor.

Pricina e că ele n-au fost observate, sprijinite şi călăuzite.

Aşadar, e o măsură imperioasă de-a prinde puterile talentate din vâltoare, de-a le întruni într-un  mănunchi puternic, de-a le da trebuitorul îndemn la muncă şi de-a le supune, pe cât se poate, uneia din direcţiile cele mai înţelepte şi mai sănătoase, care se întretaie şi se ciocnesc în ogorul nostru literar.

Nu de mult a început să se afirme cu putere direcţia literară dată de poeţii noştri Coşbuc şi Vlahuţă prin sănătoasa lor revistă, cu noroc începută, Sămănătorul.

Această revistă a trecut apoi în prea puternicile mâini ale aşa-numitului Împărat al gândirii, şi astăzi, la lumina scăpărată de noul conducător, s-au grupat o seamă dintre cei mai valoroşi şi mai talentaţi tineri, ale căror producţiuni se citesc cu atâta râvnă şi cu atâtea binecuvântate foloase sufleteşti. Nu se poate o ploaie mai prielnică pentru sufletul neamului nostru decât aceea care se varsă din cerurile deschise ale înţeleptului Împărat şi pentru tinerele noastre vlăstare nu se poate un izvor mai curat şi mai sănătos, din care ei să soarbă apa cea vie, decât acela pe care-l sapă pana cea măiastră a celor de la citata revistă.

Cu toate acestea, binefăcătoarea-i ploaie nu se revarsă decât în puţine locuri. La fraţii noştri de peste munţi ea sălăşluieşte în fiecare casă de gospodar cult şi pe fiecare măsuţă de elev; la noi însă, nepăsarea de piatră, cea mai vinovată, zace peste sufletele tinerilor studioşi – singurii care ajutaţi de focul viu al tinereţii lor ar putea să depună multă dragoste pentru pătrunderea şi sprijinirea unor lucruri de interes atât de sfânt pentru noi.

Călăuziţi de aceste consideraţiuni, şi convinşi cu desăvârşire de cele spuse, am pornit să dăm fiinţă unei reviste, aici, pe pământul oltenesc, unde străbat aşa de greu razele focarului din Bucureşti, sau dacă străbat, prea puţini se încălzesc.

Scopul nostru este de-a culege talentele tinere, neîncercate încă, şi semănând în sufletul lor dragoste neţărmuită pentru direcţia cea cuminte şi sănătoasă, să le dăm prilejul să-şi încerce aripile chiar în cuibul lor oltenesc. Şi astfel, de-o vrea Dumnezeu să ne fie cu noroc, odată îşi va săpa şi aici albie un afluent cât de mic al marelui curent care ne răpeşte sufletele.

Acestea ne sunt credinţele noastre, şi acesta ni-i gândul nostru.

                        „Ramuri“, nr. 1, decembrie 1905, pp. 3-5