În biserică,

a pâlpâit textila unui înger.

Trecuse printre enoriași,

neobservat deloc.

O bătrână,

vrând sfântă a mai fi,

vorbea în broboadă,

despre adâncu-i fast.

Sub privirea-i mută,

nucile, aduse de pomană,

s-au răsturnat din coș.

Atunci, orologiul din piață a sunat,

preț de câteva minute.

Un acrobat mergea pe sârma întinsă între două turle,

ținând în mâini un sul drept prăjină,

un atestat de apostat, de la împărat.