CONTEXTUL ELECTORAL – INDICATORI DE ANALIZĂ

 

Daniela Gîfu[1]

 

În luna februarie a acestui an, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași a lansat șapte titluri[2] din colecția Observatorul social, coordonat de prof.univ.dr. Mihai Dinu Gheorghiu. Ne oprim la cercetarea întreprinsă de Romeo Asiminei, asistent universitar în cadrul Departamentului de Sociologie și Asistență Socială al Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Acesta reține și analizează mai multe modele teoretice și predicții ale comportamentului cetățeanului în context electoral. De fapt, este o cercetare riguroasă, ce descrie și clarifică mecanismele electorale, completând seria de lucrări de specialitate, care au început să apară după 1990 în țara noastră. Este și o confirmare a interesului pentru comunicarea politică, odinioară un domeniu monopolizat.

Putem vorbi de un “asalt comunicațional” (p. 11) în perioada electorală?

Nu l-aș numi chiar asalt, ci mai degrabă o invitație la un spectacol episodic. Cetățeanul, în ipostază de spectator, asistă la un reprezentație bine regizată de actorii politici candidați, de susținători ai acestora și de pleiada de specialiști de comunicare, care cunosc bine așteptările acestuia, lăsându-l, totodată, să se manifeste.

Cum? Prin vot. Votul, cea mai importantă formă de participare politică. Că cetățeanul își exprimă votul rațional sau emoțional este o problemă asupra căreia autorul caută răspunsuri. Acesta propune o analiză a constructului procesului electoral, dirijat strategic!, cu tot arsenalul de mijloace de acțiune politică. Și, pentru a convinge cititorul român, căruia prin excelență i se adresează, alege să descrie comportamentul electoral din România postcomunistă, care se aliniază celor regăsite în alte state, unde democrația cunoaște un vădit declin.

Problema acută pe care o cunoaștem cu toții este efectul demobilizator de după legitimarea unui actor politic (fie el politician sau formațiune/uniune politică), deși cauza emițătoare pare a fi fost una nobilă, cel puțin la nivel discursiv. Lucrarea de față își dovedește utilitatea, încadrându-se în problematica sociologiei electorale, care a cunoscut o atenție sporită, începând cu secolul XX.

Întrebarea fundamentală pe care autorul o ridică este o esențializare a evoluției paradigmelor în sociologia politică: Cum se decid alegătorii cu cine să voteze? Răspunsul reiese din structura cvadruplă a prezentei cărți. De la descrierea unor modele teoretice specifice comportamentului electoral, în strânsă legătură cu indicii socio-economici, care evaluează și prezic intenția de vot, la surprinderea impactului psihosociologic atât la nivel de individ, cât și la nivel de grup.

Procesul electoral este în continuă redefinire și, implicit, recredibilizare în conștiința cetățenilor. Diversitatea și complexitatea par a fi cheile spectaculozității în detrimentul responsabilității, motiv pentru care analiza procesului electoral în România necesită cunoașterea modelelor și a mecanismelor de la care se inspiră.

Romeo Asiminei pornește demersul său științific cu o serie de întrebări, regăsite la începutul fiecărei părți care structurează volumul de față. Pentru a clarifica tendințele comportamentale în context electoral ce pot prezice, totodată, și viitorul societal din perspectivă democratică, pornește de la interogarea: Care sunt resorturile participării politice?, răspuns pe care-l aflăm în partea I a lucrării, “Participare politică”.

Complexitatea teoretică cu referire la comportamentul de vot, aflat la baza aparatului aplicativ ridică alte două întrebări: Care este modelul teoretic cel mai potrivit pentru a descrie comportamentul electoral din România? și Care sunt cele mai eficiente instrumente de predicție a comportamentului electoral? ale căror răspunsuri le vom găsi în partea a II-a a cărții, “Modele ale votului și predicția comportamentului de vot”. Autorul propune și un nou model, modelul integrativ, ca fiind unul adecvat descifrării mecanismului electoral al votantului autohton.

Radiografierea sistemului electoral și relația emițător politic și receptor public de importanță majoră în evaluarea rezultatelor exercitării votului, îl preocupă, de asemenea, pe semnatar: Care este influența sistemului electoral asupra comportamentului electoral?, răspuns pe care-l aflăm în partea a III-a a lucrării, “Sisteme electorale”. Asistăm la o analiză documentară asupra tipologiilor sistemelor electorale și a modului de calcul al distribuirii mandatelor electorale. În această secțiune, Asiminei propune și un studiu de caz, alegerile parlamentare din toamna anului 2008, când a fost experimentat sistemul de vot uninominal. O demonstrație stângace pentru reforma sistemului electoral românesc, sistem amprentat de o serie de caracteristici particulare, care evidențiază avantajele și dezavantajele competitivității lui.

În România, cu o democrație tânără și neclară, singurele certitudini rămân ciclurile electorale postdecembriste. E prematur, însă, să ne punem întrebarea: În ce măsură putem identifica un model repetitiv (pattern) al comportamentului electoral în România post-comunistă?, răspuns care încheie și acest volum în capitolul “Alegeri și comportamente electorale în România post-comunistă, cu intenția de a urmări parcursul indicatorilor socio-economici în perioada 1990-2012”.

Pentru toate aceste aspecte, Sociologie electorală. Alegeri, alegători și comportamente de vot este o carte necesară atât pentru comunitatea ştiinţifică din ţara noastră, cât şi pentru societatea românească, în ansamblul ei.

 

 

 

 

Volumul este structurat după cum urmează: partea I, Participarea politică, încadrează … și …

• Ce înțelegem prin participare politică?,
• Socializare politică: baza participării (delimitări conceptual și agenți ai socializării politice,
• Forme ale participării politice
• Motivații ale participării politice (determinanți sociali ai participării, factori politici și ideologici ai participării
• Participare la vot (Decizia de (ne)participare la vot, Rate și variații de participare, Supra-raportarea și metode de estimare a prezenței la vot

 

partea a II-a, Modele ale votului și predicția comportamentului de vot, accentuează … și

…

• Modele ale votului (Modele de factură sociologică: Modele ale influenței mass-mediei, modelul votului clivaj, modelul votului determinist-statutar (radical), Modele de factură psiho-sociologică: modelul votului partisan, modelul votului cognitivist, modelul votului psihodinamic, Modele de factură economic: modelul votului de proximitate, modelul votului direcțional, modelul votului retrospective, modelul votului consumerist, Modelul integrative: modele de vot, bazele raționale ale modelului integrative, mecanismul modelului integrativ
• Indicatori uilizați în predicția comportamentului de vot din cadrul modelului integrative (Portret ideal: indicatori și variabile, Identitatea candidatului: indicatori și variabile, Imagine prezentată: indicatori și variabile, Imagine precepută: indicatori și variabile)
• Modele de predicție a comportamentului de vot (Modelul corectiv-predictiv al votului: matricea de ponderare, modelers, Modelul corelativ al datelor de anchetă, pollsters.
• partea a III-a, Sisteme electorale , descrie componența și tipurile … și

…

• Votul – fenomen social
• Actorii și elementele sistemului electoral
• Tipuri de sisteme electorale (Sisteme majoritare și pluralitate, Sisteme proporționale, Sisteme mixte, Alte sisteme electorale, Metode de calcul al distribuirii mandatelor electorale
• Sisteme electorale în România (Istoria sistemului electoral românesc, Caracteristicile sistemului electoral românsc actual)
• Studiu de caz: Majorități fabricate și minorități artificial. Alegeri parlamentare 2008
• partea a IV-a, Alegeri și comportament electoral în România post-comunistă, urmărește parcursul indicatorilor socio-economici în perioada 1990-2012…
• Evoluția indicatorilor socio-economici în perioada 1990-2012
• Alegeri în România post-comunistă
• Impactul indicatorilor socio-demografici și economici asupra alegerilor parlamentare din România în perioada 1990-2012

 

[1] Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

[2] Mihai Dinu Gheorghiu și Paul Arnault (ed.), Les sciences sociales et leurs publics. Engagement et distanciations; Catherine Sellenet, traducere de Elena Cojocariu, Parentalitatea pe înţelesul tuturor. Pertinenţa şi derivele unui concept; Romeo Asiminei, Sociologie electorală. Alegeri, alegători şi comportamente de vot; Moritz Csáky, traducere de Cristina Spinei, Ideologia operetei şi modernit atea vieneză. Un eseu de istoria culturii; Camelia Medeleanu Dezvoltarea regională şi resursele umane; Diana Nastasa, Dincolo de gratii: impactul executării pedepsei asupra foştilor condamnaţi; Geta Mitrea Fondurile structurale în Consorţiul Universitaria.