De teama pieirii,
porcul spărsese gardul (cu mustăți de cioară în uluci).
După fuga prin grădină,
a așteptat,
în fața văii înzăpezite,
ca sacrificiul să-l transfere peste profunzime.
Sub perdeaua de fulgi,
focul de paie
cuprinsese partea de carne a patrupedului.
Nepotul a imobilizat animalul în tăria privirii,
sperând să prindă, în focosul camerei,
când peste moment sare bunicul,
ca atletul din televizor,
de la stadion, peste garduri.
Vinul destinde oamenii,
veniți să dea o mână de ajutor
la ignat; își ridică brațele în aer,
ca Atlași fără poveri planetare.
Doar umbra obiectelor zbura din gravitație.
Mutul tipat al dragostei albe
Eu
cand ma uit la porcul asta intins pe funia pamantului
parca vad peste
intins pe sfoara
la tara
afumata scrumbie
trasa prin sare
si pusa la soare
din care
se manca cand era nevoia de sanatate
mai mare.
Pestele
si cu usturoiul
si mamaliga –
asteau erau trufandalele
la vreme de iarna
si rosii,
cu pita,
si branza
si oua,
la vreme de vara.
astea erau mai toate metaforele
inafara de apa cea mai curata
de n-ar mai fost si mustul
stors din cei mai curati struguri
cu talpile goale.
de-abia
la asasinarea pestilor
odata cu balta
ce sa mai mananci
din bruma asta lipsa de carne
sa-ti tragi
copiii
si nepotii,
la sapa?
asa
s-a inventat porcul –
suferinta mai mare
nici nu exista
pe lumea asta
decat sa cresti porci
si sa fii nevoit
sa traiesti
din ultima privire
a dragostei lor.
23 iunie 2017
Surâzătoare evadare în Poveste
CERURILE se deschid în Noaptea de Sânziene,
Să-i privim, spre împăcare, pe cei emigrați la stele…
Toți – vedem (fără excepții…) – au domenii și castele,
Așteptându-ne, -n Lumină, cu Iubiri arteziene…
Petre Cazangiu