https://blog.revistaderecenzii.com

Zâmbet fals
Ochii tăi uitându-se înspre-a mea înfățișare,
Gura ta mimând zâmbetul pierdut...
Pierdut în galaxia stelelor,
Poate... fiind una dintre ele.
Nu pot spune în dialog
Al nostru dor olog,
Dor pierdut de-o vreme lungă
În timpul spațial,
Spațiul care ne invadează...
E prea mult spațiu între noi,
Dar nu ne deranjează încă,
Pentru că nu suntem noi.
Cioplit
Zâmbetul tău
Cioplit, curat și sincer
Curățându-mi sufletul cu a lui sclipire,
Sclipire pierdută în timpul tău de mult,
Regăsită de mine în stelele toate.
Una singura strălucea și eu m-am ținut de ea
Tu, al meu cosmos.
Primăvara și noul început
Flori policolore pictează Orientul...
Orientul nou, al primăverii așternute
Un capitol se încheie și altul începe,
Iar razele soarelui zâmbesc asupra poporului.
Păsările străbat cerul întreg
Natura se trezește, învie...
Și fiecare moment e o nouă istorie
Primăvara, iubire ne cântă și ne dăruiește.
Nu poți explica prea clar
Ce nouă luna ne aduce, prezentul continuă,
Trecutul se povestește,
Iar primăvara se trăiește!
E foarte frumoasa poieziea și foarte lung și nu o mai o găsești pe nico lume asa poiezie
felicitări Ericka și la cât mai multe! 👏🏻❤️