Despre calităţile umane: Nu e de ajuns să ai mari calităţi; trebuie să ştii cum să le foloseşti cu rost. Lucian Blaga
Prin calități umane, înțeleg prezența unor sentimente ca mila, toleranța, dragostea pentru semeni.
Autorul are dreptate când afirmă că: Nu e de ajuns să ai mari calităţi; trebuie să ştii cum să le foloseşti cu rost; altfel riști să le risipești.
În primul rând, evoluția societății se datorează în principal, calităților umane ale membrilor ei, adică omeniei. De exemplu, primele triburi s-au închegat datorită bunătății liderilor. Oamenii, în condițiile în care puteau coabita, deveneau sedentari, dezvoltând acolo (unde se fixaseră, unde găsiseră climă bună și blândețe umană) agricultură ceva mai solidă, bazată pe altruism, ori proiecte diverse, de ridicare a unor tipuri noi de locuințe. Rămânând uniți au avut ocazia de a dezvolta habitatul. Religia a contribuit de asemenea la armonia dintre ei.
În al doilea rând, se mai uzitează expresia: E păcat, dacă ai un talent, să nu-l pui în practică. Este bine să ai încredere în tine și în abilitățile de a reuși într-un domeniu. În al doilea an de facultate, citisem că totul este linie. Conform ideii, am fost convins că pot desena orice – eu, care până atunci, nu desenam un pom ca lumea. Și am reușit. Devenisem pasionat de pictură. Citeam despre van Gogh, despre tehnici, maniere. Mă interesa cum se reconstituie lumina în culoare sau apa. Pictam în ulei. Îmi pregăteam pânzele etc. Visam să deschid o expoziție. Camera mirosea a ulei de in. Tata intrase la idei și-mi spunea că dăunează toxicitatea vopselelor. Pictam de multe ori, pe materiale textile netratate, pe carton, sticlă, orice suport de care se prindea vopseaua. Îmbinam culori fără frontieră… Am renunțat până la urmă din cauză că mă solicita pasiunea, mă scotea din ale mele, mă trezeam noaptea cu gândul la lucrarea începută și adormeam tot cu el.
În același timp, mi-am mai însușit un lucru, tradus din latină: este greșit ca, în situația unui succes, să te culci pe lauri. Ori eu, prins de pictură, neglijam literatura, mă gândeam la ceea ce scrisesem până atunci, nu la motivele pe care le-aș mai fi avut să scriu în continuare (despre care nici nu mai știu dacă au mai rămas în societatea noastră fără carte citită).
Devine, cum se spune, imperios necesar să continui munca, să i te dedai până ajungi să ai sentimentul împlinirii. Marile calități pot fi stăpânite și folosite numai dacă ești chibzuit în viață, iar în general, forma aceasta de prudență provine din familie; cu alte cuvinte, reprezintă amprenta educației.
În concluzie, calităţile umane se văd cel mai bine în urma efortului și în domeniul unde ele sunt adecvate.
D. I.