Despre greșeală* (I)

„Greșelile nu se iartă, ci se repară.“ (Nicolae Iorga)

*Din volumul în curs de apariție, Virtualități ale compromisului

O eroare comisă este deja istorie, deci n-o putem exclude, numai atmosfera consecutivă trebuie atenuată.

Dacă față de mine greșește primul cineva, între noi totdeauna va fi tensiunea mocnind, a acelei supărări, oricât de mult, în revederi, ne-am abate de la teme angajante în direcții opuse.

Mai bine ar fi să nu greșim, dar erare humanum est.

Prin urmare, va fi necesar să ne împăcăm, după o recunoaștere sinceră, a fiecărei participări negative și să evităm contradicția degeaba.

Sau într-un caz de istorie națională: niciodată nu vom uita dominația otomană, însă astăzi, în vederile altui mileniu față de atunci, a avea relații juste cu Turcia reprezintă un act de rafinament diplomatic.

În concluzie, dacă nu putem evita greșeala, măcar să nu rămânem în complexul ei, să trecem peste ea, pentru că viața nu se împiedică de nimic.