Cartofi ca la țară:
Cartofi tăiați subțire, puși la prăjit, cu ulei. Când sunt prăjiți, se toarnă peste cartofi pastă de bulion sau bulion, cu sare, condiment (după gust și posibilități). Se fierbe până când bulionul este bine uscat, se alege de grăsime; atunci se mănâncă (cu pâine sau cu mămăligă). Se poate bea un vin bun, de roșioară.
Cocârțău (mâncare de dimineață): se pune grăsimea (de porc) la încins, cu jumări tăiate mărunt, se taie pâinea sau mămăligă, bucățele mărunt, se toarnă peste grăsime și se prăjește acolo cu totul, până când pâinea / mămăligă se rumenește bine.
Cel mai des, se făcea la aceste mâncăruri, mămăligă.
Ciorba de pere – mâncarea preferată a Crăciunului
Sarmale, mari cât perele de toamnă, se înveleau în varză și se legau cu ață, ca să nu curgă. Se așezau în oală și se turna apă clocotită peste ele și fierbeau: le ținea farfuria care le înăbușea, le ținea jos, adică la fundul oalei, și fierbeau cu zeama / apa inițială. Spre sfârșit, se punea bulion, ca să nu fie albă. Ieșea o ciorbă de pere foarte bună!
Nestinsa chemare a sângelui
Prin nu știm ce fel de-ncântare,
Ovidiu, exilat la Mare,
…Scanda: – Să uit nu am putut
Îndepărtat, natal Ținut!
Petre Cazangiu
Cocârțăul sau zăbicul se făceau, mai ales la zile de clacă, după care se consuma vin din belșug, în timp ce se lucra de zor și se cânta. Dar eu nu știu că s-ar fi făcut cu pâine sau cu mămăligă, ci cu mălai dospit sau mălai din păsat.
Mălaiul din păsat rezulta din păsatul pregătit ca pentru a fi făcut mămăligă, și se lua de pe foc după ce se … lega puțin. Era pus în căpistere sau pe masa mică, se adăuga mălai (la mine se spunea făină de porumb) în timp ce era frământat vârtos, apoi se așeza pe cârpător și pus la copt, sub țăst sau în cuptor. Era mai dulce, dar și mai cojos decât mălaiul de mămăligă.