Romeo Ionescu, Ediție în piele (lirică), Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2012, 92. p.

Poezia lui Romeo Ionescu vine din universalitate și se exprimă prin și pentru universalitate, chiar dacă (sau poate tocmai de aceea) izvoarele ei au ieșit la lumină „acasă la limba română”. Romeo Ionescu nu urmează pe nimeni și nu poate fi urmat de nimeni. El a intuit desigur, că absolutul trebuie căutat în trecut (și nu în viitor), prin urmare întru început. Petre Popescu-Gogan, Meditații la Singurătatea pluralului, „Gorjeanul”, 5 dec. 1993.