https://blog.revistaderecenzii.com
La Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, în perioada 16 iunie – 16 iulie, în Sala Foaier H.H. Stahl, poate fi vizionată Expoziția „Armonie prin patrimoniu: 30 de ani de neutralitate a Turkmenistanului”.
Aceasta este organizată de Muzeul Satului, în parteneriat cu Ambasada Turkmenistanului la București.
Scopul expoziției este „celebrarea angajamentului națiunii turkmene față de pace, dezvoltare durabilă și dialog și marchează cea de-a XXX-a aniversare a neutralității permanente a Turkemenistanului și Anul Internațional al Păcii și Încrederii.” (sursa pagina de facebook.com a muzeului)
Expoziția le oferă vizitatorilor posibilitatea de a cunoaște aspecte esențiale ale vieții culturale ale poporului turkmen prin intermediul covoarelor, obiectelor de vestimentație, bijuteriilor, vaselor de ceramică, fotografiilor, înregistrărilor video și cărților.
Covoarele se remarcă prin discreția motivelor geometrice și a culorilor predominante roșu și roșu-grena.
Obiectele de vestimentație atrag prin conservatorism, simplitate și discreție.
Femeile poartă haine lungi, care le acoperă foarte bine corpul: pantaloni balak, fustă, haină numită koynek, confecționată din mătase sau velur, decorată cu ornamente. Femeile au părul împletit în cozi și pe cap sau pe umeri, un acoperământ înflorat, asemănător cu broboada românească.
Vestimentația bărbătească se compune din: pantaloni largi, cămașă albă, o haină din mătase, capul acoperit cu telpek, o căciulă din blană de oaie, ce menține temperatura în funcție de anotimp.
Culorile predominante ale costumelor sunt: negru, roșu, grena, alb, bleu.
În viața poporului turkmen au fost predominante două animale, calul și câinele și aceasta se observă și pe standul de cărți, realizat în expoziție.
Câinele a fost paznic de încredere, în primul rând, pentru păstorii turkmeni și turmele lor, calul a fost și este prezent în toatele momentele reprezentative ale vieții turkmene.
Calului i-a fost dedicată o întreagă carte tradusă în limba română, „Ahaltekinul” de Gurbanguli Berdimuhamedov, potrivit căreia: „Calul este totul pentru turkmen. Calul era figura centrală la toate ceremoniile populare, la nuntă, la moarte, la nașterea unui fiu, la ceremonia circumciziei (sunnet – n.a.). Se organizau curse […], se desfășurau diferite jocuri pe cai, cum ar fi, bunăoară ovalak ceapdî (biciuirea caprei – n.a.).
Toate evenimentele și sărbătorile mari începeau cu întrecerile pe distanțe de la 250 până la 1000 de metri. Neapărat trebuie văzute cursele din timpurile noastre, când caii, în zborul lor ca vântul, poartă călăreții, care se fac una cu calul, precum și privirile spectatorilor din tribune – de la cei mai mici la cei mai mari. Privirile lor cuprind tot ceea ce se citește în ochii omului în minutele de exaltare maximă. ”
Sunt menționate și trăsăturile calului: „Așa după cum afirmă crescătorii, hrănit de mână, încurajat de dragostea și grija întregii familii turkmene, ahaltekinul s-a umanizat ca urmare a contactului strâns și permanent cu omul. El venea întotdeauna în ajutor, manifestând nu numai capacitățile lui seculare de alergător iute ca vântul, dar și o deosebită noblețe de caracter, ambele reprezentând firea ahaltekinului ca purtător rar de « sânge albastru», printre semenii săi. Aspectul său exterior elegant ascunde un sistem nervos bine dezvoltat și organe de simț foarte sensibile, un temperament vulcanic, dar ținut sub control, o inteligență fină și o inimă devotată.”
Imaginea ahaltekinului este prezentă și pe covoarele turkmene, după cum s-a putut observa în Expoziția de covoare din Turkmenistan organiztă de Muzeul Național al Șăranului Român dijn București.
Prin intermediul înregistrărilor video expoziția a reușit să își introducă vizitatorii și în ritmurile muzicii și dansului turkmene.
Numai prin câteva elemente reprezentative, Expoziția „Armonie prin patrimoniu: 30 de ani de neutralitate a Turkmenistanului” a oferit vizitatorilor imaginea elementelor esențiale ale profilului spiritual al unui popor, sugerând ideea de armonie, de calm, de viață trainică, ce se bazează pe hărnicie, dexteritate, discreție, respectarea tradițiilor și a valorificării potențialului uman și natural.