https://blog.revistaderecenzii.com/

Rubrica de enigme

            „Revista de recenzii” și-a propus să inaugureze o rubrică nouă care să cuprindă povestiri enigmatice mai mult sau mai puțin veridice. O primă povestire este despre Enigma Otiliei – celebrul roman al lui George Călinescu.

Enigma Otiliei

            Enigma Otiliei constă în faptul că ea este imprevizibilă. E un personaj complex care cucerește printr-un farmec natural. Otilia se dorește a fi imaginea femeii perfecte, care este misterioasă prin feminitatea ei matură și totuși surprinzător de copilăroasă. Otilia surprinde ipostaza femeii din visul oricărui bărbat, uneori vulnerabilă, alteori stăpână pe situație, uneori copilă, alteori matură, dar mereu cu același mister încântător.

            În niciun caz nu-i putem contesta lui Călinescu meritele de critic. Opere ca: Istoria Literaturii, Viața lui Eminescu, Opera lui Eminescu sunt excelente. Ca romancier, însă, avem unele îndoieli. El însuși afirma că a intenționat să scrie „romane exemplare”, în care să aplice în mod științific toate caracteristicile realismului. Din păcate, nu prea i-a ieșit. Atmosfera din Enigma Otiliei se identifică în amănunt cu cea din Eugénie Grandet. Personajele, însă, în afară de Stănică Rațiu, nu sunt atât de puternic individualizate, pe cât ar trebui. Aveam senzația că îmi aluneca printre degete, atunci când citeam. De asemenea, Papadopol este „fratele” mai mic al baronului Charles din A la Recherche du Temps Perdu de Marcel Proust.

            Enigma este însuşi caracterul Otiliei, cum se poate vedea la sfârşit, când eroul masculin îi vede o poză când ea e mai bătrână, lipsită de acel farmec din tinereţe.

            În concluzie, Enigma Otiliei este un roman realist balzacian, obiectiv. Naratorul prezintă viaţa societăţii bucureştene de la începutul secolului al XX-lea, folosind procedee specifice ca realizarea de tipologii, tehnica detaliului, a focalizării, motivul paternităţii, veridicitatea, depăşind însă modelul realismului clasic, prin elementele de modernitate (spiritul critic şi polemic, ambiguitatea personajelor, reflectarea poliedrică).

Enigmatica ființă, Doamne! Mai rău ca Mona Lisa. Dragostea pentru Felix. L-a iubit, dar a rămas neînțeleasă prin plecarea cu Papadopol…