Expoziție de covoare din Turkmenistan la Muzeul Național al Țăranului Român din București. Articol de Elena Trifan

https://blog.revistaderecenzii.com

În perioada 25-31 martie 2025, Muzeul Național al Țăranului Român din București este gazda unei foarte valoroase  expoziții de covoare turkmene, „Carpet Turkemenistan”, organizată de acesta împreună cu Ambasada Turkmenistanului la București.

Mai multe detalii despre specificul covoarelor turkmene am reușit să obținem cu ajutorul celor doi reprezentanți ai Turkmenistanului: Kerin Amanov și Mekan Agabayev.

 „Covoarele reprezintă o moștenire importantă a culturii și tradiției turkmene. Istoria culturii turkmene se confundă cu arta covoarelor. Istoria originii națiunii turkmene, gândirea și filozofia turkmenă sunt strâns legate și transpuse de motivele de pe covoarele turkmene.”, potrivit spuselor domnului Kerin Amanov.

Confecționarea de covoare manuale în Turkmenistan este foarte veche, la ora actuală sunt produse pe scară largă de Asociația „Turkmahal” , care are opt întreprinderi în care lucrează 5000 de persoane. În timpurile vechi erau folosite pentru izolarea termică a locuinței, astăzi, au rol utilitar, ornamental, ritualic și sunt distribuite atât în țară, cât și în străinătate.

Clasificarea lor s-a făcut în funcție de tribul care le-a produs, cât și de numărul de noduri, care poate ajunge la 220-340.000 /metru pătrat,  240-340.000/metru pătrat, 170-230 000/metru pătrat,  156-200.000 / metru pătrat.

Covoarele de la Muzeul Țăranului Român din   București, expuse pe podea, pereți, piedestaluri încântă prin calitatea materialelor din care sunt confecționate: mătase și lână pure, cât și prin rafinamentul execuției, diversitatea și expresivitatea culorilor: roșu, bej, maroniu, albastru, alb, portocaliu, galben, verde, negru. Sunt subțiri și foarte ușoare, ceea ce le face ușor de întreținut.

            Toate materialele folosite pentru crearea lor sunt autohtone, culorile se obțin atât pe cale naturală, din plante, precum: coaja de rodie, ceapă, nuci etc, dar și pe cale chimică.

Expoziția are atât un caracter cultural, cât și oficial. Pe unul din tablouri se află portretul președintelui Turkmenistanului. Pe țesături predomină motivele geometrice, urmate de cele  fitomorfe și zoomorfe stilizate. Am admirat fiecare covor, dar mi-a reținut atenția, în mod deosebit, unul care avea chenare cu mai multe rânduri de cai și de cai și călăreți, de diverse culori.  

Este „Akhal-Teke”,  calul venerat al turkmenilor, a cărui origine se pierde în antichitate, este foarte rezistent, frumos, elegant, inteligent, foarte bine adaptat la condițiile neprielnice de mediu și de-a lungul timpului, a fost principalul aliat al omului în lupta pentru supraviețuire. Numele lui este format din cuvintele: „Akhal”, denumirea unei oaze,  și „Teke”, denumirea tribului nomad care l-a crescut.

Datorită aleselor sale însușiri a fost supranumit  „calul de aur” și a dobândit valoare de simbol al Turkemenistanului.

Covorul original a fost găsit în regiunea Altai din Rusia și acum se află la Muzeul Hermitage. În Sala Media de la Muzeul Țăranului Român a fost expusă o copie a lui.

Pentru a ne convinge de vechimea, diversitatea, originalitatea covoarelor turkmene, domnul Kerin Amanov ne-a invitat să vizităm Muzeul Național al Covoarelor din Ashgabat a cărui piesă de rezistență este un covor de 301 metri pătrați.

Datorită calităților excepționale pe care le au, covoarele turkmene au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *