Foto: Mihaela Delamare, Pe unde calcă Albă ca Zăpada

21. XI. 1933 – s-a născut Anghel Dumbrăveanu, în com. Dobroteasa, jud. Olt.

Geneza 

de Anghel Dumbrăveanu

Lumea a fost făcută de-un zeu egiptean

La roata olarului. A luat pământ şi apă din Nil

Şi le-a-nvârtit pe gândul lui pân’ la lumină.

Din lumină a imaginat femeia şi florile.

Dar femeia semăna cu ulciorul, şi când a ridicat-o să bea

Olarul a fost ameţit — şi palmele lui

Au mângâiat în neştire ulciorul răsturnat lângă el.

Atunci s-a născut cântecul.

Stea

Mi-e sete de-un prieten în ceasu-acesta lung,

Să-l simt tăcând alături ca o vioară plină,

Să-i spun cum urc spre steaua pe care n-o ajung,

Cu tălpile-nţepate de lumină.

 

Pe câte zări stăpână este privirea mea !

Şi totuşi câte ceruri străine mi-au rămas.

Când aş putea prin vise să zbor pe-un colţ de stea,

De ce mă rod nelinişti la fiecare pas ?

 

Ca-ntr-o columnă suplă săpată în oglinzi,

În mine se reflectă tot ce-i frumos în voi.

Dar ce-nţelegi din toate şi-n cântec ce desprinzi

Ca să rămână sensul întineririi noi ?

 

În fiecare seară lăuta veche-mi sparg

Şi muzici mult visate se sting cu vaier lung.

Ce vânturi reci pîndi-m-or când plec din nou în larg

Spre steaua mea înaltă pe care n-o ajung ?