HAMLET – spectacol prezentat de Cape Town A&M Company  din Africa de Sud, în regia lui Fred Abrahamse. Cronică de spectacol, de Mirela Teodorescu

Statistic vorbind, Hamlet este cea mai ecranizată “bucată literară” din istoria omenirii, după… “Cenuşăreasa”. Una dintre replicile sale este cea mai rostită de “vulg” din toată istoria teatrului – chiar dacă, mulţi dintre aceia care o “replică”, nu au văzut niciodată piesa şi, probabil, nici nu cunosc provenienţa cuvintelor pe care le folosesc.

“A fi sau a nu fi? – aceasta-i întrebarea…” s-a rostit, vreme de patru secole şi un deceniu, în toate codurile, formele, ca şi cum încărcătura shakespeariană iniţială nu ar fi fost de ajuns (deşi e plina de sensuri) şi trebuia să-i mai adăugăm ceva din spiritul ludic al omului.
“Hamlet” – a suscitat interesul a mii de analişti (de la cei literari şi/sau dramatici, la psihanalişti, sociologi, istorici ş.a.) şi zeci de mii, poate chiar sute de mii de pagini s-au scris despre capodopera Marelui Will. Cu ce ar impieta, aşadar, câteva rânduri în plus?
Rolul lui Hamlet este unul dintre acelea pe care orice tragedian şi le doreşte în palmaresul său. Este diamantul din coroana unui mare actor.  Prinţul Hamlet este tânăr, crud de tânăr, paradoxal, ca să-l poţi juca ai nevoie de experienţa unui artist îmbătrânit pe scenă. De aceea, în teatru, el devine un rol “fără vârstă”. Nu e ca  al Julietei, pe care actriţele nu-l mai pot interpreta după ce li se duc nurii… Nu poţi să-ntrebi, să te-ntrebi “A fi sau a nu fi?”, dacă nu ai măcar idee de gravitatea evenimentelor ce vor urma.

În acest context, am urmărit la Festivalul Internaţonal Shakespeare, un Hamlet jucat de trupa Cape Town A&M Company  din Africa de Sud, în regia lui Fred Abrahamse, în care rolurile femine au fost în travesti. O montare originală cu similitudinea “Panta Rhei” de când lumea şi tot mai actuală.

Spectacolul a fost o încântare, rostit într-o limbă engleză plăcută, un mare câştig pentru cei prezenţi.