Galii înșiși adaugă și sporesc prin zvonuri

ceea ce situația părea să ceară,

că Iulius Caesar este reținut printr-o mișcare de oraș

și nu poate veni la armată în atât de mari discordii.

Cei care deja dinainte deplângeau că ei sunt supuși puterii poporului roman

încep să ia hotărâri mai liber și mai îndrăzneț, în ce privește războiul.

Fruntașii Galiei, în adunări în locuri împădurite și retrase – fiind fixate între ei –

se plâng de moartea lui Acon; arată că această întâmplare poate reveni asupra lor înșiși,

regretă soarta Galiei, cer cu toate promisiunile și recompensele ca oamenii de vază,

care fac începutul războiului și cu primejdia capului lor,

să cheme Galia la libertate.

Atunci,

Carnuții fiind elogiați,

jurământul fiind dat de către toți,

cei care erau de față, momentul acestei situații fiind fixat,

se pleacă din adunare.