https://blog.revistaderecenzii.com/

Miresme dulci de flori mă-mbată și mă alintă gînduri blînde…
Ce iertător și bun ți-e gîndul, în preajma florilor plămînde !
Rîd în grămadă ; flori de nalbă și albe flori de mărgărint,
De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.

Sfioase-s bolțile spre sară, și mai sfioasă-i iasomia :
Pe fața ei neprihănită se-ngînă-n veci melancolia
Seninului de zare stînsă, și-n trandafiri cu foi de ceară
Trăiesc mîhnirile și plînge norocul zilelor de vară.

Atîtea amintiri uitate cad abătute de-o mireasmă :
Parcă-mi arunc-o floare roșă o mînă albă de fantasmă,
Ș-un chip bălan lîngă-o fereastră răsare-n fulger și se stînge…
De-atuncea mi-a rămas garoafa pe suflet ca un strop de sînge.

Ca nalba de curat odată eram, și visuri de argint
Îmi surîdeau cu drag, cum rîde lumina-n foi de mărgărint,
Și dulci treceau zilele toate, și-arar dureri dădeau ocoale…
Ah, amintirile-s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale.

Sursa: https://poetii-nostri.ro/dimitrie-anghel