https://blog.revistaderecenzii.com

Uneori, în viață, întâlnești oameni care îți luminează drumul.

Unul dintre aceștia a fost  pentru mine Doamna Prof.univ.dr.dr.h.c. mult. Maria Iliescu.

S-a născut la data de 1 iunie 1927, în Austria, unde și-a petrecut copilăria.

În împrejurări dure pentru istoria omenirii, dar de bun augur pentru știința românească, în anul 1938, s-a stabilit împreună cu familia în România unde și-a continuat studiile la Liceul „Notre Dame de Sion” și la  Facultatea de Litere, secția de Filologie Clasică și Istorie a Universității din București.

S-a căsătorit cu Vladimir Iliescu, viitor Prof.univ.dr. dr. h.c. în Istorie și au format un cuplu desăvârșit, unit prin sentimente, prin pasiunea pentru studii, pentru cercetare, pentru dăruirea față de semeni.

            Formată sub bagheta unor mari lingviști, precum Alexandru Graur și Iorgu Iordan, ajutată de înclinații native spre studierea limbilor străine, de o mare putere de cuprindere intelectuală, s-a dedicat unui domeniu foarte vast, lingvistica romanică, devenind unul din cei mai mari specialiști ai lumii, în calitate de cercetător la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” din București și de profesor la mai multe universități din România și din străinătate: București, Craiova, Innsbruck, Köln, München, Düsseldorf, Zürich, Trento.

A lăsat în urmă  o operă vastă, profundă și originală, însumând aproximatv 400 de lucrări, modele demne de urmat de cercetare autentică, dintre care amintim: „Le frioulan à partir des dialectes parlés en Roumanie”, The Hague,  Paris, 1972, teza de doctorat pentru care a primit Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române,  „Pan – und Raetoromanica von Lissabon bis Bukarest” …, Stuttgart, 2007; „Româna din perspectivă romanică” , București, 2007; „Miscellanea Romanica” , Cluj, 2008; „Varia Romanica” . Universaux linguistiques, analyse du duscours…, Berlin, 2013 etc.

S-a bucurat de aprecierea și de recunoștința instituțiilor la care a lucrat, a foștilor colegi, studenți și doctoranzi.  Universitățile din Innsbruck, din Craiova, din București și din Timișoara i-au decernat titlul de doctor honoris causa. A fost prima femeie  președinte al Societății Internaționale de Lingvistică Romanică, i-au fost conferite titluri științifice și distincții: Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de „Comandor”,  Medalia de Onoare a Universității din Gant, Diploma „Meritul Academic”, Premul de Stat Clasa a II-a, Marele Premiu de Știință al landului Tirol. I-au fost dedicate articole și volume omagiale, din care vom reproduce fragmentar: „«Marea Doamnă»  a lingvisticii romanice – o profesoară și un îndrumător talentat și inspirator – un om de știință versatil și cu o educație vastă – un creator de relații strălucit – o persoană caldă și înțeleaptă. Toate acestea și mai mult este Prof.Dr. DR. h.c. Maria Iliescu 

[…].  Am fost asigurat că era o profesoară talentată, care știa să prezinte cele mai dificile și aparent plictisitoare subiecte din domeniul ei, lingvistica romanică, într-un mod fascinant și revelator, astfel încât, molipsit de entuziasmul ei, nu-ți doreai nimic mai mult decât să continui să studiezi aceste obiecte […]. A fost o persoană talentată în crearea de rețele și organizare,  care a creat neobosit rețele Erasmus, a fondat un grup de lucru lingvistic, care încă prosperă astăzi, a inițiat și a organizat conferințe, a publicat monografii, manuale și lucrări complete, iar în 2007 a adus întreaga lume a studiilor romanice la Innsbruck prin intermediul Marelui Congres Mondial.” (Universitatea din Innsbruck).

 „[…] şi-a continuat ceea ce am putea numi misiunea (căci asta era pentru ea, o misiune!) de a preda lingvistica generală şi romanică, latina populară, franceza veche şi româna. Cu spiritul ei tânăr şi bătăios şi, trebuie să adăugăm, cu extraordinarele ei cunoştinţe şi capacităţi didactice şi organizatorice care o făceau să fie pretutindeni apreciată, a repornit imediat la drum […]. Vreau să amintesc, în sfârşit, generoasa şi neobosita implicare ştiinţifică şi umană în favoarea tinerilor săi elevi şi colegi, români şi din ţările care au găzduit-o. Ştia să fie un ghid şi un prieten. A acoperit de multe ori nevoile tinerilor români, în perioada de strâmtorare din post-comunism, apelând la propriile-i finanţe, care nu erau deloc înfloritoare.” (prof.univ. Lorenzo Renzi, Univ. Padova)

„Profesoara Maria Iliescu, personalitate deosebit de complexă și un savant de renume internațional, a avut o existență neobișnuită, ea însăși complicată, desfășurată pe diverse spații ale Europei. Acest fapt de natură biografică a  presupus o impresionantă capacitate de adaptare, în care munca neîntreruptă, erudiția și credința în puterea spiritului de  a domina volutele destinului au constituit temelia unei cariere intelectuale și a strădaniei întemeietoare de noi direcții de cercetare și emulație oriunde s-a aflat, încă din anii tineri, și apoi mereu, fără răgaz.” (Prof.univ. dr. Ileana Oancea, Universitatea de Vest, Timișoara)

„E de neoprit valul amintirilor care o au în centru pe Maria Iliescu. La Filologia craioveană a anilor 1970-1980, era generatorul de energie şi de disciplină intelectuală. Dinspre secretariat către Sala 201, adică în maximum douăzeci de paşi, trecerea ei umplea spaţiul prin timbru şi ritm. Pe sunete acute, dar nu stridente, glasul profesoarei exprima hotărâre, fermitate, autoritate. Se pare că avea un singur fel de a modula vocea, încât orice ar fi rostit devenea bun public. Colegii cu care colabora pe linie ştiinţifică o percepeau ca pe o instituţie cu bibliografie la purtător.

Păstrez cu sfinţenie un scurt interviu audio pe care mi l-a acordat pentru o sprinţară rubrică încredinţată mie de Radio Craiova, despre Ferdinand de Saussure şi magia cuvântului din cuvânt… Tema era seducătoare şi o dezvoltaserăm la un opţional de textologie. Sper să nu fiu singurul care-şi aduce aminte de acest curs.”  (Conf.univ.dr. Ioan Dănilă, Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău)

„Doamna Maria Iliescu este un exemplu viu că inteligența, munca susținută, seninătatea gândului și curajul pot învinge prostia, obtuzitatea, răutatea și indiferența oamenilor, că fiecăruia îi este dat totuși ca până la urmă să-i fie recunoscute valoarea și meritele.” (Prof.univ.dr. Michaela Livescu, Universitatea din Craiova).   

„Un om mai frumos pe dinafară și pe dinăuntru este foarte greu să întâlnești. Noi suntem foarte norocoși că am întâlnit în existența umană și profesională un asemenea om” (Prof. univ. dr. Cristiana Teodorescu, Universitatea din Craiova)

„În tot ceea ce a făcut de-a lungul vieții trebuie să se știe că Maria Iliescu a ales întotdeauna România. Învinsă de evenimentele vieții ex-patria, trebuie să ținem seamă că Maria Iliescu și-a petrecut ultimii ani ai vieții pe pământ românesc, la Craiova, cu ajutorul d-nei Adriana Costăchescu, fosta ei colaboratoare. Nu  a uitat Maria Iliescu, și nici soțul ei, Vladimir, că sunt români din Bucovina și că Bucovina a fost și este românească.”

            Mi-a fost dat să o cunosc, în anii  ’70,  la Universitatea din Craiova, la o activitate  a Cercului de Lingvistică. Eu am propus o temă, mi-a sugerat alta și timp de 2 ani am lucrat sub îndrumarea înțeleaptă a Domniei Sale. Locuia  la  București și venea la Craiova cu mintea plină de idei, cu sacoșa plină de cărți pe care Universitatea nu le avea, cu dorința de a forma oameni și specialiști.  Îi plăcea să afle problemele celor cu care lucra ca să îi poată ajuta.

Mi-a spus că am înclinație pentru cercetare, dar  destinul meu era altul, să învăț copiii carte. Am rămas nostalgică după lucrul cu dicționarele, pe care le vedeam în fața ochilor, mi-ar fi plăcut să scormonesc în cărți, să simt viața cuvintelor, să găsesc mereu idei noi.   Modelul Maria Iliescu m-a urmărit întreaga viață, prin felul în care știa să impună respect și să fie și apropiată, prin puterea minții, prin harul pedagogic, prin generozitate intelectuală, spirit de colaborare și de întrajutorare.

            Am reîntâlnit-o după anul 2000 și mi-a devenit coordonator de doctorat pe care l-am susținut într-o manieră europeană, stimulativă, corectă și cooperantă.

I-am dedicat câteva versuri modeste, dar realiste, pe care cu multă sfială i le-am adus la cunoștință: „Era doar dascăl de lumină,/Deşi ar fi putut să fie înger./Era doar Regele literelor,/Deşi ar fi putut să fie/ Regele lumii./Era doar har şi minte înţeleaptă/Şi ajuta cu suflet pe oricare./Trăia în universu-i de lumină,/De muncă şi de pasiune./Nu ştia de diferenţe sociale/Şi avea o minte herculeană./Un mesager al omeniei/şi-al ştiinţei/ Umbla adeseori din ţară-n ţară,/Uitând de vremea rea/Şi vârsta ’ naintată./Să-i fie viaţa luminată/De gândurile ce le-a dăruit/Şi-o stea să-i lumineze calea/Spre orizontul infinit!”

S-a stins din viață la Craiova, într-o zi tristă de 21 ianuarie 2020, și în ciuda părerii de rău provocate de trecerea în lumea veșniciei a acestui spirit de lumină, păstrez vie în suflet bucuria de a o fi cunoscut, mulțumirea de a-i fi fost studentă, recunoștința pentru ceea ce m-a învățat, amintirea de neșters a unui model demn de urmat, dar greu de egalat.