Întrebări pentru tata, poem din volumul Pauză romantică într-un veac precipitat*, de Dan IONESCU

pauya romantica

Întrebări pentru tata, poem din volumul Pauză romantică într-un veac precipitat*, de Dan IONESCU

Volumul se poate comanda la:

http://www.librarie.net/p/276251/Pauza-romantica-intr-veac-precipitat-Dan-Ionescu

 

Întrebări pentru tata

 

 

Îmi cunoști acum supărările și deznădejdile

care m-au străbătut, de om însemnat

ce aș fi vrut să fiu?

Duhul tău suferă pentru mine

și pentru ajutorul pe care mi l-ai fi dat și nu mai poți?

Știi acolo ce aș fi putut fi mai sus și nu sunt?

Vezi mai bine căile și ai vrea să mi le spui?

Ziua care mă va lua de pe pământ te întristează

sau de sus de la tine pare fastă?

O, câte ar trebui să știi, tată!

Te aud în lăuntrul meu, în fiecare moment

și mă opresc să devin rău,

la sfatul: „Lasă-i, tati, în pace!

Dacă unul este mai așa, vorbește cu el,

nepunând la inimă nimicnicia-i”.

 

Ai mai umbla prin lume, cu o inimă grea?

 

Credeam eu, acum un an,

că voi fi lipsit de vorba ta în curând,

iar domeniul de la Cleanov

se va prăbuși, ca toată zidirea lumii?

Prin bucuria pe care o am în grădină,

te cunosc pe tine, în latura satului pe care-l iubeai.

Erai ca Vergiliu,

bucurându-te, în fiecare zi,

de săritul caprelor

sau de meticulozitatea în păscut,

a măgarului alb.

2 comentarii la „Întrebări pentru tata, poem din volumul Pauză romantică într-un veac precipitat*, de Dan IONESCU

  1. S(ch)itul

    cu cat se duc mai departe
    cu atat
    tatii ne lasa
    mai liberi –
    – ia vedeti si voi –
    zic ei –
    cum rezolvati ecuatia aceasta –
    poezia aceasta –
    mostenirea aceasta –
    noi – cand v-am parasit
    intelegeam din ce in ce mai putin –
    din solutiile ei –
    dar –
    in voi ne este toata nadejdea –
    chiar si
    drumul nostru
    prin iarna aceasta –
    or – o fi vreo luminita
    care ne intra in ochi –
    tot de voi –
    tot de voi –
    ni se indemana
    chiar
    aripile –
    si in juru-ne
    in bezna aceasta
    e unul –
    Dimitrie –
    care zice asa:
    – ei, acum
    pe bezna aceasta
    se zice
    ca isi revin oamenii –
    nu se stie de ce –
    vad si ei
    cum e sa mergi
    noaptea
    prin padurea din insula –
    numai cu lampa –
    pe care
    o tine unul
    din spate –

    si unul,
    din grupul nostru –
    de orbi –
    calcand
    pe unde nu vede

    i se nazare
    ca licare
    o fereastra de casa,
    ca luminare:
    – si striga:
    – vedeti?

    – am ajuns!
    striga Dimitrie!
    vedeti ca puteti?

    – si el,
    cel ce primul
    ochise fereastra
    ii rade ca manzul

    – da, parinte.
    daca’ati sti
    ce lumina
    am aprins eu
    in minte
    tot drumul…

    19 iulie 2016

  2. Nevrednicia Fiului Risipitor…

    Tu, TATĂ, ai avut strămoşi…
    Ei ne-au predat mersul dirept
    Şi -azi – uitatul vechi precept:
    -Scăpaţi de hoţi şi mincinoşi!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *