https://blog.revistaderecenzii.com

Ion C. Pena (n. 25 august 1911, comuna Belitori, azi Troianul, județul Teleorman – d. 29 iulie 1944, Alba Iulia) a fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. S-a născut într-o familie de țărani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chiriță (Firică) Pena (1888– 1963 și Polibiada – Alexandra (Lisandra) Pena (1888 – 1971). Rădăcinile familiei scriitorului pe linie paternă se trag de pe lângă Corabia, ce ținea atunci de vechiul județ Romanați. Mort pe front, in Spitalul Militar, perceptorul – scriitor este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia. A fost al cincelea copil îngropat de părinţi în timpul vieţii. Făcuseră poteci de la casă la biserică și cimitir pentru înmormantări și parastase. Era un antibolşevic convins şi asta l-a costat scump, chiar şi după moarte. Dublu cenzurat, scos de comuniști din istoria literaturii. Ion C Pena a scris și s-a impus intr-o perioadă tulbure a istoriei noastre 1935 – 1944, urmată de epoca devastatoare a regimului comunist, care a dus la scoaterea sa in afara circuitului public prin includerea de cǎtre ciracii cenzurii in „fondul special interziși – (S)”, intre 1945 și 1989. Viața lui s-a desfǎșurat sub zodia tragicului, ca sǎ nu spun a blestemului. Ca prim nǎscut, a avut parte de un destin frânt la doar 33 de ani.

– Între 1936-1941, în baza repartiţiei de finanţist (perceptor), Pena merge la post în Banat în localitatea Sicheviţa din judeţul interbelic Caraş, care avea reşedinţa la Oraviţa. Aici îndeplineşte functia de perceptor de agenţie delegat. Comuna Sicheviţa, aşezată la limită de judeţ şi la margine de ţară, se întindea pe o suprafaţă considerabilă, având în componenţa ei 31 de cătune, cele mai îndepărtate fiind la 15-18 km distanţă de perceptie. Din cauza lipsei mijloacelor de transport, Ion Pena era nevoit să străbată zilnic, mergând pe jos, distanţe apreciabile. Cu toate acestea, nu se limitează numai la munca profesională, cea de funcţionar al statului. Desfăşoară în paralel şi o intensă activitate în plan cultural. Astfel, înfiinţează Căminul cultural – „Lumina”, cu sediul în incinta Primăriei, în cadrul căruia susţine numeroase conferinţe pe teme literare, economice, sociale şi financiare, pentru lămurirea sătenilor despre importanţa impozitelor. Donează căminului cultural un aparat de radio pentru audiţii publice şi bibliotecii din localitate cărţi în valoare de câteva mii de lei, iar împreună cu sătenii procură un aparat de proiectie. Ion Pena a fost scriitor cu normă redusă, citea şi scria printre picături noaptea sau ziua, in timpul popasurilor făcute pe drumurile către sichevicenii din cătune.

– Pena, în una din epigramele sale, îl ia peste picior pe A.C. Cuza, mentorul şi principalul susţinător al lui Corneliu Zelea Codreanu: Lui A. C. Cuza// Din tinereţe n’a mai dat/O epigramă – şi-i păcat!/ Misterul? Muza i-a fugit/ Ca nu cumva pîn’ la sfîrşit,/ Uzînd de abila-i suveică / S-o scoată şi pe ea evreică.//

– În „Universul Literar” din 13 august 1938, la „Poşta redacţiei”, găsim părerea redactorului Radu Sterescu în privinţa poeziilor pe care Ion Pena le trimisese publicaţiei bucureştene: „Coşul redacţiei nu poate înghiţi poezii ca ale dumitale. Am impresia că mă aflu în faţa unui talent proaspăt şi viguros. Aş dori confirmată această impresie şi deaceea te rog să mai trimiţi”. Bulversat de existenţa sa tragică, întrucât îi muriseră patru fraţi, Pena avea să revină la publicaţie, cu un un set de poezii, abia în 1942.

– Apoi, la Domnești – Muscel, actualmente in Argeș, Pena lucrează ca agent administrativ. Aici inființează, מn 1941, „Biblioteca modernă” prin care caută să satisfacă cerințele de lectură ale localnicilor, in special intelectualii comunei, precum și tineretul școlar. El este sprijinit de tineretul grupat in jurul normaliștilor Luca Ionescu și N. Ionescu. In Domnești se imprietenește cu Gheorghe Șuța, care-l și găzduiește pană la plecarea pe front. Acesta era președintele Partidului Național Țărănesc, mare industriaș și comerciant, unchiul Elisabetei Rizea din Nucșoara, Argeș, participantă activă la Rezistența anticomunistă din Munții Făgăraș, „Haiducii Muscelului”. In fapt, Gheorghe Șuța era fratele avocatului Nicolae Șuța, șeful de cabinet al președintelui PNȚ, Ion Mihalache și deputat de Muscel in Camera Deputaților. A fost susținător al Partidului Național Țărănesc, de aici și prietenia lui cu Gheorghe Șuța, președintele PNȚ din Domnești. Orientările amintite aici i-au adus – decedat fiind pe 29 iulie 1944 – in perioada 1945-1989 – represaliile sistemului care l-a inscris in „Fondul special – interzisi (S)”.

– În 7 martie 1942, în „Universul Literar”, suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada interbelică, „Ziarul Universul” cu 200.000 de exemplare pe tiraj, redactorul Ștefan Baciu (1918 – 1993) îl numea pe Pena – „Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți”, „astăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, așezându-se dintr’odată pe primul plan al poeziei tinere … versurile lui trebuiesc citite cu toată atenția. În miezul lor se sbate un poet de rasă care semnează simplu și deslușit: Ion Pena. Celelalte poezii, toate, una mai întreagă decât cealaltă. „Iată un poet!”, am exclamat către camarazii mei după ce isprăvisem lectura lor. Și nu mă înșelasem deloc: Ion Pena, acest nou poet, i-a cucerit și pe ei, prin simpla lectură, fără reverențe și fără salamalecuri. Aceasta este pecetea talentului.”

– Este inclus în „Mica antologie epigramatică” a revistei „Păcală”, care cuprindea 50 de epigramişti, alături de nume ilustre ale epigramei şi nu numai, precum: Ion Luca Caragiale, Anton Pann, Al. O. Teodoreanu (Păstorel), Cincinat Pavelescu, ş.a.

– Prozatorul Constantin Stan (1951 – 2011), care era directorul secţiei de prozǎ a Uniunii Scriitorilor, în „Ziarul de Duminică”, din 28 septembrie 2001, în articolul sǎu „Un caz ciudat”, vorbește despre faptul că Pena, prin povestirea sa, Moneda Fantazienilor, 1937 – 1938, îl devansează pe George Orwell, autorul faimoaselor romane: Ferma Animalelor (1945) si O mie nouă sute optzeci și patru (1949).

– Profesorul, ziaristul și prozatorul Victor Marin Basarab afirma în 2001: „Moneda fantazienilor” ar trebui pusǎ în circulație și așezatǎ într-o exactǎ comparație cu proza urmuzianǎ, într-o corectǎ înțelegere a vizionarismului sud-est european și, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian. Acum, în 2023, citind și cumpǎnind, putem afirma că el a fost un vizionar.

– Stan V Cristea, membru al Uniunii Scriitorilor: Ion Pena. Un scriitor „fantazian” nedreptǎîțit – studiu publicat în volumul „Secvențe de istorie literară – opera omnia – publicistică și eseu contemporan”. Cristea consemnează în Revista Caligraf din iulie 2005: „Surprinzător, prin 1943 – 1944, Ion C Pena pare că evolua spre un nou fel de poezie … îi întrezărim – incredibil, cumva pe Nichita Stănescu și Marin Sorescu”

– Scriitorul Cornel Ungureanu, preşedintele Filialei Banat a USR, care l-a inclus pe Pena în „Geografia literară”, cartea la care lucrează, sublinia că: „Acţiunea de recuperare a domnului Marin Scarlat mi se pare deosebit de importantă fiindcă întregeşte, prin opera lui Ion C Pena, dimensiunile unei promoţii literare fracturate de război, de timpul rău al metamorfozelor sociale. Armoniile scrisului lui Ion Pena dovedesc o sensibilitate care ar fi trebuit să numească transferul din lirica anilor treizeci la modernismul liniei Baciu – Tonegaru – Geo Dumitrescu – Ion Caraion. N-a fost să fie!”

– Dumitru Augustin Doman, membru USR, în revista „Arges, spune că prin debutul său Ion C. Pena îl anuntă pe Nicolae Labiș.

– In „România Literară”, în numărul din octombrie 2001, „Cronicarul” depune mărturie că „Ion C Pena este un poet adevărat, mișcându-se între Arghezi cel serios și Arghezi cel ludic.

– O asemanare cu Labis o consemnează si dl Nae Antonescu in Revista Poesis, (anul XI, nr. 10-11-12, octombrie – decembrie 2000, Satu Mare), la rubrica „Poeţi uitaţi”, realizată de scriitorul Nae Antonescu, acesta consideră că: „Poezia lui Ion Pena s-a înscris de la început pe portativul unei diversităţi lirice, dar cei 33 de ani pământeni s-au opus desăvârşirii lui artistice … Ion Pena poate fi înserat nenumăraţilor poeţi care s-au jertfit pe altarul poeziei româneşti dându-şi obştescul sfârşit înainte de vreme.”

– În articolul „Irod între coteţe şi cârlani …”, apărut în „Adevărul Literar si Artistic” (anul IX, nr. 546, 28 noiembrie 2000), la rubrica „Revista revistelor culturale”, se menţionează că „Ion Pena are un suflet de poet liric, el scrie despre sat, o poezie a „dezrădăcinării” unui Don Quijote, „biet pelerin cu inima bolnavă” pierdut in mediul citadin si burghez, fără „idealuri”. „Burgul e rânced de păcate,/ Orbit de noapte şi de scame./ Gigantice clădiri durate/ Încep fiinţa să-i destrame.//. „Durate” va face cariera lirică sub pana lui Nicole Labiş. Suflet „palid”, sensibilitate „rănită” – pudicul şi delicatul poet, stins în pragul veritabilei realizări, e capabil de prospeţimi aurorale de trecut în contul acelei naivităţi „neconştiute” din „dimineaţa poeţilor”. Mai avem însă „organ” pentru a percepe „fiorul” real, ca invizibilul tremurat al unei ape, din asemenea versuri: „În urmă tresăriau şi mai adânci/ Pâraele cu apă şi cu har,/ Credeam în ele, Doamne, că tu plângi/ Şi eu eram pe margine pândar.// Cu visul mă culcam şi mă sculam,/ Irod între coteţe şi cârlani,/ În gene bucuria o ştiam …/ Aveam atuncia 12 ani.//”.Culese cu „penseta”, aceste strofe, cu câteva versuri memorabile, fac un poet adevărat, care n-a fost să fie…

– „Despre Ion Pena, la 90 de ani de la naştere”, articol apărut în revista „Drum”, 17 – 23 august 2001. Publicistul şi istoricul literar Stan V Cristea, membru USR, sublinia: „Citite cu răbdare, dincolo de graba acestui început de nou secol, multe din poeziile lui Ion Pena ne dezvăluie un poet adevărat şi sensibil, care a putut să meşteşugească destule versuri memorabile. Dacă n-a fost să fie în vreme ce trăia poetul, un volum cu versurile sale ne-ar întări convingerea că poezia şi-a avut în Ion Pena un corifeu sincer, credincios şi demn”.

– În cărţile sale „Reviste literare interbelice”, apărută în 2001, la Editura Dacia din Cluj-Napoca si „Scriitori si reviste literare din perioada interbelică”, apărută în 2001 la Editura Revistei Convorbiri literare din Iaşi, scriitorul Nae Antonescu îl menţionează pe Ion Pena la secţiunile dedicate revistelor„Prepoem” şi „Universul Literar” în care acesta publicase: „Ion Pena, entuziast cultivat mai tarziu de Ştefan Baciu”, „talent robust, original, o figură aparte”.

– În mai 2003, în Revista „Caligraf”, în articolul „Pleiada de la Drum. Cateva „voci” distincte”, profesorul şi poetul Dumitru Vasile Delceanu punctează: „Condeiul încins al lui Ion Pena nu a avut vreme destulă să-şi verse dogoarea pe zăpada hârtiei.”, „În lirica lui Ion Pena curge o mare nelinişte, se zbate o aripă încercată de vânturi potrivnice şi sălăşluieşte o tristeţe strigată cu glas de revoltă” … şi mai departe: „ …Ion Pena s-ar fi putut împlini frumos dacă destinul nu i-ar fi fost potrivnic”. Tot de aici aflăm că „Pena, după terminarea liceului, s-a înscris la Academia Comerciala, ca student în particular”. Acest fapt poate limpezi într-un fel înscrisul de pe crucea lui din Cimitirul Eroilor din Alba Iulia: Serg. T.R. – Ion Pena, RGT. ROS.

– În volumule sale „Fotografii la periscop”, publicat în 2013, la Editura „Aius PrintEd” din Craiova, şi „Secvenţe de istorie literară – opera omnia – publicistică şi eseu contemporan”, publicat în 2014, la Editura „Tipo Moldova” din Iaşi, care cuprind studii şi articole despre Radu Grămăticul, Grigore Gellianu, Şt. O. Iosif, Gala Galaction, Ion Pena, Constantin Noica, Marin Preda şi Mircea Scarlat, Stan V. Cristea subliniază: „Surprinzător, prin 1943 – 1944, Ion Pena pare că evolua spre un nou fel de poezie … îi întrezărim, cumva, pe Nichita Stănescu şi Marin Sorescu.”

– În Revista „România Literară”, în numărul nr. 40 din 2001, „Cronicarul” depune mărturie că „Ion Pena este un poet adevărat, mișcându-se între Arghezi cel serios și Arghezi cel ludic.”

– Scriitorul Adrian Munteanu, membru al USR, sublinia în februarie 2017: „Pena are viziune şi energie asemeni lui Goga (în vremurile lui bune). O poezie care astăzi se poartă mai rar. Poate doar Grigore Vieru să se apropie şi uneori Adrian Păunescu”

– În articolul său despre Ion Pena, Ștefan Dumitrescu, membru al USR, punctează: „Stau de mai bine de două săptămâni în faţa poeziilor unui poet de care până acum câteva luni nici nu auzisem. Stau în fața unui poet, a unui om dăruit de Domnul cu harul poeziei, stau în faţa unui destin nemilos şi straniu de parcă m-aș afla în faţa unui cer care s-a transformat în zid, iar eu aş vrea să trec dincolo de zid. Poetul, necunoscut publicului și criticilor, se cheamă Ion Pena, care ar fi putut să fie astăzi unul din marii poeţi români din familia lui Arghezi.”, „Este un poet grav, cu sufletul trist, care percepe asperităţile realităţii cu toate simţurile. Imaginile sunt trase cu tuşă groasă, ai sentimentul ca la Arghezi, că percepi realitatea reflectată de cuvânt cu buricele degetelor. Linia versului este întreruptă, frântă şi întoarsă spectaculos, folosindu-se de metafore abrupte şi dense de conţinutul senzorial.”, „Moneda fantazienilor este o utopie, scrisă aşa cum ne spune autorul în anii 1937, 1938, la Sicheviţa, în Banat. Recitind-o ne dăm seama că această povestire utopică este de fapt o prevestire, că scriitorul are cu fulguraţii şi înceţoşări darul profetic, darul de a vedea în viitor.”, „Poezia lui Ion Pena ne aduce în contemporaneitate din lumea umbrelor un poet de un talent crud şi puternic. Volumul de faţă face dreptate unuia dintre cei mai talentaţi şi nenorocoşi poeţi din literatura română a secolului XX. Odată cu apariţia acestui volum foarte valoros literatura română este mai bogată cu încă un poet adevărat şi mare.”

– În articolul „Ion Pena – un scriitor contemporan cu viitorul”, apărut în Revista „Independenţa Română” – Independenţa prin cultură – în numărul din septembrie 2017, poetul şi publicistul George Stanca relevă că: „În opinia noastră, recuperarea lui Pena, dacă nu un mare, măcar un important scriitor român, ar fi preponderent în avantajul literaturii române”, „poet fabulos, amintind, evocând mai toţi marii poeţi ai noştri, aşa cum sunt mai toţi granzii literaturii care se revendică, aşa considerăm noi, unul din altul într-o succesiune genetică de-a dreptul, excepţiile confirmând regula. În proză, însă, Pena ne lasa o capodoperă. Moneda fantazienilor. O distopie am putea spune … de genul Utopiei lui Thomas Morus.”, „Cred că a-l judeca pe Ion Pena după moda contemporană în poezie nu ar fi o cale prea fericită. Căci marea poezie întotdeauna a survolat epocile. Ar însemna ca dintr-un snobism strâmb să renunţam la mai tot patrimoniul poetic al lumii”

– Nicolae Grigore Mărăşanu, scriitor, membru al USR, scoate în evidență că: „Ion Pena este un poet remarcabil: cult, vizionar, practicând un tragism de surdină, pe alocuri bacovian, şi dacă ar fi trăit ar fi împins poezia spre cote, pe care din păcate le-a atins mai târziu. Dar există un destinla care poeţii au acces şi pot lucra numai până la un punct. Mai departe au acces şi hotărăsc numai zeii. Sunt încrezător că zeii vor împlini într-un mod fericit destinul frânt al acestui poet. Harul lui Pena , poet înnăscut, renaşte, ca un fel de Phoenix, din propria-i tăcere. Trebuie doar să avem înţelepciunea de a-l asculta, citindu-l!”

– Sonetistul braşovean Adrian Munteanu: „Ion C Pena are viziune şi energie asemeni lui Goga( în vremurile lui bune), o poezie care astăzi se poartă mai rar. Poate doar Grigore Vieru să se apropie şi uneori Adrian Păunescu”

– Scriitorul Lucian Vasiliu: “Pe tânărul poet Ion C Pena îl situez la înălțimi valorice compatibile (păstrând proporțiile) ca registru, vocabular, teme, într-o companie prestigioasă, precum Arghezi, Bacovia, Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru, ieșeanul Mircea Popovici sau Emil Botta (născut tot în anul 1911).