Vântule!

 

 

Te caut,vântule,cu palma sus

Ca să te prind şi să te fac pândar

Pe toate vorbele ce nu s-au spus –

Să le păzeşti cu veghe de ogar.

 

 

Din ele eu apoi să împletesc

Minune de lumină şi noroi,

Stindarde cu argint împărătesc

Şi noapte cu luceferii strigoi.

 

 

Nu vămuiesc tratate şi comori –

Istoria-i bolnavă de eres.

Tu să-mi aduci din soare şi din nori

Hambare de cuvinte cu’nţeles.

 

 

Te-oi pune autor, deopotrivă,

Cu mine pe coperte, pe uluci,

Dar, iată, ţi-este glezna colestivă

Şi aripa copaie de năluci.

 

 

O! vântule, cu palma către cer

Zadarnică e plasa ce ridic

Ai ostenit bătrâne cavaler

Şi eu rămân, departe, mai calic …