“Este o carte despre iubire şi ură, împlinire şi regret, bani şi ăaăacie, frumuseţe şi hidoşenie.” (Jonh Steinbeck)

John Ernst Steinbeck. (n. 27 februarie 1902, Salinas, California – d. 20 decembrie 1968, New York) a fost scriitor american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1962. El este cunoscut pe scară largă pentru romanul care a câștigat Premiul Pulitzer Fructele mâniei (1939), romanele La răsărit de Eden (1952) și Șoareci și oameni (1937).
În 1952 apare La răsărit de Eden, în acelaşi an Ernest Hemingway publicând Bătrânul şi marea. Până la sfârşitul vieţii, Steinbeck va mai scrie şapte cărţi, printre care: Joia Dulce (1954), Scurta domnie a lui Peppin al IV-lea (1957) – roman umoristic, A fost odată un război (1958) – corespondenţă de război, Iarna vrajbei noastre. 1962 este anul în care Steinbeck devine cel de-al şaptelea scriitor american căruia i se decernează Premiul Nobel pentru literatură.

GENEZA ROMANULUI

Romanul La răsărit de Eden a apărut în 1952, la treisprezece ani după cel mai mare succes de până atunci al autorului – Fructele mâniei. Este cel mai amplu roman al lui Steinbeck, şi a necesitat o lungă perioadă de prelucrare. Autorul însuşi afirmă în jurnalul său: „Reflectând la această carte, făcând planuri pentru ea, m-am gândit la multe şi interesante lucruri. Am născocit noi limbaje, noi simboluri, un nou procedeu de scriere. Dar acum, când cartea e gata să înceapă, am renunţat Ia orice trucuri şi pornesc de la zero. Vreau să o fac atât de simplă în dificultatea ei încât şi un copil să o poată înţelege”. În acelaşi jurnal, realizat în timpul procesului de creaţie a romanului La răsărit de Eden, autorul îşi declară intenţia de a „istorisi una din cele mai măreţe povestiri, poate cea mai mare dintre toate – o povestire despre bine şi rău, despre putere şi nevolnicie, despe iubire şi ură, despre frumuseţe şi hidoşenie. (…) îmi vine să cred că poate este singura carte pe care am scris-o vreodată”.

ADAM ŞI CHARLES

La mică distanţă de un mare oraş din Connecticut îşi avea ferma Cyrus Trask. Trăia la fermă împreună cu soţia şi fiul lor, Adam. După moartea prin sinucidere a soţiei, Cyrus se recăsătoreşte cu fiica unui fermier vecin, care dă naştere unui alt fiu, Charles.Firea celor doi fii este diametral opusă, la fel ca şi înfăţişarea lor. Adam este un copil fragil şi sensibil, fără prea multă putere, spre deosebire de Charles, voinic, care va avea o statură puternică, atletică. În copilarie, cei doi sunt legaţi de o afecţiune bazată pe mila lui Charles faţă de Adam şi de admiraţia acestuia din urmă pentru fratele lui.

CATHY AMES – O FEMEIE DIABOLICĂ

Deşi cel mai potrivit pentru o cariera militară ar fi fost Charles, Cyrus il sileşte pe Adam să plece în armată. Acesta se supune voinţei tatălui, ia parte la mai multe campanii militare, în vreme ce fratele său rămâne la fermă.După moartea părinţilor, cei doi rămân stăpâni pe o
avere considerabilă ce le-ar fi putut asigura existenţa până la sfarşit. Adam, a părăsit armata, vagabondează o perioada, apoi revine acasă. Este însă în permanenţă neliniştit, năzuinţa lui fiind aceea de a porni spre California, pe cealaltă parte a continentului. Pentru început însă va călători în Brazilia şi Argentina. Întors acasă, încearcă să-şi convingă fratele să plece cu el, în California. Dar în viaţa lor intervine Calhy Ames.
Aceasta, fiica a unui proprietar de tăbăcărie dintr-un oraş din Massachusetts, avusese, până să apară la fermă, o viaţă destul de agitată. De mică, ea avusese o aplecare deosebită către minciună. Demonstrând şi un instinct sexual precoce, împinge la sinucidere un tânăr profesor de la un liceu din oraş. Cathy era o tânără aproape frumoasă şi deosebit de isteaţă. Fiind singurul copil la părinţi, aceştia o susţin în dorinţa ei de a deveni profesoară. Pe traseul şcolar însă, Cathy are la un moment dat intenţia să renunţe şi, nu se stie din ce motiv, într-o zi părăseşte casa şi pleacă în Boston.Tatăl său o aduce acasă şi îi aplică o corecţie cu biciul. O vreme fata se comporta admirabil, dar demonul din ea o face să se răzbune. Într-o noapte dă foc casei părinteşti, simulând şi o spargere la seiful unde domnul Ames îşi ţinea economiile. Urmele pe care le lasă conduc spre ideea că ea însăşi a fost răpită şi ucisă. Cathy însă, cu banii luaţi, porneşte în lume. Ajunge după patru ani în Boston, unde, prin farmecul personal, subjugă un proprietar al mai multor bordeluri. Îl face pe acesta să o iubească nebuneşte, îi risipeşte banii şi îl aduce la disperare prin dezinteresul pe care, treptat, i-l arată. Domnul Edwards descoperă însă ce ascundea Cathy, citind într-un ziar vechi relatarea incendiului casei Ames. Din dorinţa de a se răzbuna, pleacă din Boston forţând-o pe Cathy să meargă cu el. Gândul lui era acela de a o ucide. În fiecare hotel în care se opreau o bătea crunt. La un moment dat însă, femeia reuşeşte să scape şi se târăşte cu greu până la prima locuinţa omenească. Aceasta se nimereşte să fie ferma fraţilor Trask. Charles, mai precaut, sugerează că ar fi mai bine să o ducă la doctor, dar Adam refuză categoric.

Cathy îşi găseşte astfel adăpost la fermă, simulează pierderea memoriei şi, îl cucereşte repede pe Adam. Charles însă nu are încredere în ea şi doreşte să o vadă cât mai repede plecată. El intuieşte ce se ascunde în spatele poveştii lui Cathy, pentru că o aude vorbind în somn şi întelege că nu şi-a pierdut memoria. Adam refuză categoric ca femeia să plece, pentru că se îndrăgostise de ea. Cathy profită de acest sentiment, deşi cel care o atragea într-un fel era Charles. Va accepta cererea în căsătorie a lui Adam, pentru că astfel ştia că va fi protejată. Însă, în noaptea nunţii, Cathy îi pune lui Adam somnifer în ceai şi se strecoara în patul lui Charles, care o acceptă, instinctul dovedindu-se mai puternic decât dragostea de frate şi  raţiune.

CALEB ŞI AARON

Plecând de la fermă, Cathy şi Adam se vor stabili în California, în Valea Salinas. Cu banii pe care îi avea, Adam cumpară o suprafaţă de teren destul de întinsă şi o casă, hotărând să transforme locul „într-o gradină a Edenului”. La sosire, Cathy descoperă că este însărcinată, încearcă să scape de copil, dar tentativa nu-i reuşeşte. Adam nu va afla nimic despre asta. Din clipa în care medicul îl anunţă că va fi tată, grija sa pentru soţie este şi mai mare, la fel şi dragostea. Doreşte să termine mai repede refacerea casei şi să-şi pregătească pământul pentru semănat. Zona fiind relativ săracă în apă, Adam are nevoie de un puţ. Îl va solicita pe priceputul Samuel Hamilton să-i cerceteze şi să-i foreze terenul, prilej cu care acesta o va cunoaşte pe Cathy. De la prima întâlnire, Hamilton simte că ceva nu este în regulă şi ca sigur e legat de această femeie. Este cuprins de un sentiment straniu că avea să se întample o nenorocire, dar nu împărtăşeşte asta decât lui Lee, servitorul familiei Trask.
Când soseşte timpul, Cathy naşte doi gemeni. Priceput in toate, Samuel va fi cel chemat să moşească. Ura pe care o vede întipărită pe faţa femeii chinuite de durerile facerii îl înspăimantă. Fiinţa aceasta îşi ura copiii pe care încă nu-i născuse şi soţul cu care îi zămislise! După naştere, proaspăta mamă nu doreşte să-şi ţină în braţe cei doi baieţi şi nu-şi suportă langă ea soţul. După câteva zile de refacere, îl anunţă pe Adam ca ea va pleca. Pentru că el încearcă să o oprească, ea îl împuşcă în umăr şi îl părăseşte.Va ajunge in King City, devenind una dintre prostituatele celui mai nou bordel, cel al „madamei Faye”. Îşi schimbă numele în Kate şi, cu răbdare, dobândeşte o pozitie privilegiată, devenind preferata patroanei.
În vreme ce Kate pune la cale distrugerea doamnei Faye, patroana bordelului, la proprietatea sa, Adam nu se mai ocupa de nimic. Copiii erau îngrijiţi de Lee, servitorul. Samuel Hamilton încercase de mai multe ori să-l convingă pe Adam să iasă din letargie, dar se lovise de un zid.
După un an şi trei luni, Hamilton îşi dă seama că băieţii nu fuseseră nici măcar botezaţi, hotărăşte ca prin orice mijloace să-l facă pe Adam să-şi revină. Pleacă de acasă cu o Biblie şi o dată ajuns la Trask îl trezeşte la realitate folosind pumnii şi un discurs impresionant:
“Şterse cu mâinile praful de pe camaşa lui Adam. Adam avea o privire îndepărtată, dar totuşi concentrată, ca şi când ar fi ascultat o muzică purtată de vânt, dar ochii lui nu mai erau morţi, aşa cum fuseseră. Zise:
– E greu de închipuit că se cuvine să-i mulţumesc unui om pentru că m-a insultat şi m-a scuturat ca pe un preş. Dar îţi sunt recunoscător. E un mulţumesc dureros, dar e un mulţumesc.”
După o lunga discuţie între Samuel, Adam si Lee pe tema legendei despre Cain si Abel, copiii vor primi numele de Caleb şi Aaron.

O TRAGEDIE AMERICANĂ

Unsprezece ani mai târziu, copiii lui Samuel Hamilton, adunaţi cu toţii acasă de Ziua Recunoştinţei, decid că tatăl lor ar avea nevoie de odihna şi îl poftesc să petreaca o bucată de vreme la fiecare dintre ei. Înainte de plecare, Hamilton îl vizitează pe Adam, care era in continuare marcat de despărţirea de Cathy. Fără menajamente, îi vorbeşte despre ocupaţia lui Cathy. Când şi Lee confirmă cele spuse, Adam este cutremurat.
La scurt timp, Samuel moare. Adam participă la înmormântarea care are loc în oraş. Cu această ocazie se hotărăşte să-şi vadă soţia. Găseşte o femeie încă drăguţă, dar pe care timpul îşi lăsase adânc urmele. Furioasă, înţelegând că nu mai are puterea de odinioara asupra lui, Kate loveşte în punctul vulnerabil al lui Adam: copiii. încearcă să-i strecoare îndoiala în suflet, povestindu-i despre noaptea petrecută de ea cu Charles. Adam rezistă loviturii şi decide să se mute în oraş pentru ca băieţii să poată urma şcoala acolo.Îsi organizează viaţa şi curând, simţind nevoia de acţiune, începe o afacere care eşueaza. Pierde astfel o buna parte din avere.

Copiii au crescut, aveau acum 15 ani. Tatăl lor le-a spus că mama murise, dar fiecare dintre ei avea motive să nu creadă. În viaţa lui Aaron exista şi o prietenă, Abra, pe când Caleb e un singuratic, ce bântuie noaptea străzile oraşului gândindu-se tot mai mult la mama lor.

Afla adevărul din întamplare şi ajunge să-l iubeasca tot mai mult pe Adam pentru cele îndurate. Având un simţ practic deosebit şi ajutat de către unul din fraţii Hamilton, Caleb se apuca de afaceri, în timp ce Aaron pleacă la universitate. Caleb doreşte ca banii pe care ii câştigă să îi dăruiască tatălui său, pentru a înlocui pierderea pe care acesta o avusese cu afacerea sa. Aşteaptă emoţionat Ziua Recunoştinţei, când, în faţa întregii familii, a lui Lee şi a Abrei, îi oferă Iui Adam toţi banii câştigaţi. Dar, ca in povestea lui Cain si Abel, darul lui este refuzat, iar vorbele tatălui îl lovesc: „N-am să-i vreau niciodată. Aş fi fost atât de bucuros dacă mi-ai fi putut da ceea ce mi-a dat fratele tău, mândria pentru lucrul pe care-l face, bucuria pentru progresia lui. Banii, chiar şi banii curaţi, nu se compară cu asta”.
Rănit adânc, Caleb se va răzbuna pe fratele său, ducându-l să o vadă pe Kate. Femeia e zguduită. Într-o ultimă încercare de a răscumpăra anii petrecuţi departe de copii, impresionată mai mult de Aaron, în imaginea căruia se vede pe sine la vârsta când era încă pură, îi lasă acestuia prin testament întreaga avere, apoi se sinucide.

Aaron nu află nimic, pentru că, fără a mai lua legătura cu cineva, se înroleaza voluntar şi pleacă în război. Prietena sa, Abra, înţelege acum că el nu a fost niciodată altceva decât un laş, incapabil să accepte realitatea, între ea şi Caleb va incepe o dragoste frumoasă, umbrită de vestea ca Aaron a murit în război. Când află tragedia, Adam are un atac cerebral. Caleb se simte vinovat pentru ambele întâmplări, dar, tatăl aflat pe patul morţii îl iartă şi îl binecuvantează. Îl eliberează astfel de remuşcările ce l-ar fi marcat toată viaţa.

VIAŢA ŞI DRAGOSTEA

Este transparentă propunerea autorului de a citi acest roman prin prisma legendei biblice despre Cain şi Abel.

Cartea vorbeşte şi despre un anume tip de relaţie între părinţi şi copii, dar mai cu seama despre dragoste. Întregul roman este de fapt povestea unor fii însetaţi de dragostea părintilor lor. Interesant este faptul că atât la Charles, fratele lui Adam, cât şi la Caleb sentimentul este îndreptat înspre tată. Cel mai puţin iubit dintre fii este mereu acela care îşi iubeşte cel mai mult tatăl. Putem urmări pe larg în roman şi o latură morală, diferite concepţii şi viziuni despre bine şi rău. Se desprinde pregnant ideea ca o viaţă traită fără dragoste este zadarnică. Autorul construieşte o saga, ale carei personaje sunt admirabil realizate şi lasă în urma lecturii o impresie puternică.

Toate personajele, chiar si cele secundare, sunt foarte reale. Mă pot imagina  intrând în atelierul lui Dessie, stând de vorba cu doctorul Tilson din King City sau roşind sub privirea aspra a Lizei. Cu toate astea, un personaj foarte bine conturat este Samuel. Nu am aflat,  care era secretul lui Samuel. De ce s-a mutat în Valea Salinas? De ce s-a căsătorit cu Liza? Care era demonul de care fugea? Însă felul in care îşi creşte copiii, felul în care vorbeşte despre soţia lui, felul în care vorbeşte cu Adam sau cu Lee descoperă un om cald şi înţelept, care nu se pripeşte în judecăţi şi nici nu are prejudecăţi. Ceea ce pentru vremurile lui era un defect major. În contrast cu el, Liza, soţia lui, este de neclintit. Pare ca nimic nu o impresionează, nimic nu o opreşte şi nimic nu o doboară.

Cathy (sau Kate cum îşi spune mai tarziu) este menită sa fie personajul negativ din poveste. Este inteligentă, frumoasă, înşelătoare şi crudă. De mică se ştie deosebită de ceilalţi copii şi foloseşte această deosebire în avantajul propriu pe tot parcursul vieţii.

Majorităţii copiilor le e groază de asemenea deosebiri. Ei vor să arate, să vorbească, să se îmbrace şi să acţioneze la fel ca toţi ceilalţi. Chiar dacă stilul îmbrăcămintei este absurd, pentru un copil este dureros şi trist să nu poarte o asemenea absurditate. Dacă s-ar accepta coliere din cotlete de porc, copilul care n-ar purta cotlete de porc ar fi trist. Această sclavie faţă de grup se extinde firesc asupra oricărui joc, a oricărei acţiuni, sociale sau de alt gen. Copiii folosesc această uniformitate protectoare pentru siguranţa lor.
“Cathy n-avea nimic din toate astea. Nu era niciodată la fel cu ceilalţi în îmbrăcăminte sau în comportare. Purta ce-i plăcea. Rezultatul era că adesea alţi copii o imitau.

[..]
Mai avea încă două metode ― fie să împăneze minciunile cu adevăr, fie să spună un adevăr ca şi cum ar fi spus o minciună. Dacă cineva este acuzat că a spus o minciună, şi se dovedeşte că a fost de fapt un adevăr, acest lucru reprezintă un precedent care va dăinui mult timp şi care va acoperi multe alte neadevăruri.”

 

Lee, bucătarul chinez bun la toate, este genial şi, cum îi stă bine unui personaj de origine asiatică, aproape că nu scoate un cuvânt fără ca acesta să fie memorabil.  Lee este legătura cu Biblia – cel care despică cele şaisprezece versete şi le tot învârte în minte şi în cuvinte până înţelege în ele măreţia alegerii.

 

“Dar „tu poţi”. Asta îl face pe om măreţ, îi dă ceva asemănător zeilor, pentru că în slăbiciunea şi murdăria lui, în uciderea fratelui lui, el are totuşi posibilitatea alegerii. Îşi poate alege drumul, poate lupta şi cîştiga.
― […]Este uşor ca din lenevie, din slăbiciune, să te arunci în braţele lui Dumnezeu spunînd: „N-am avut încotro; drumul era dinainte stabilit”. Dar gîndeşte-te la măreţia alegerii. Îl face pe om, om. Pisica n-are nici o posibilitate de alegere, albina trebuie să facă miere. Nu este nimic divin în asta.”
Cartea descrie şi viaţa socială a vremii: răspândirea protestantismului, războiul, casele de toleranţa, abolirea sclaviei, falimentele, primele automobile.

Fiecare oraş îşi are „madamele” lui celebre, femei etern glorificate de-a lungul anilor. Pentru bărbaţi „madamă” era ceva foarte atrăgător. Ea îmbină inteligenţa unui om de afaceri, vigoarea unui sportiv de performanţă, căldura unui prieten, umorul unui tragedian, în jurul ei se înfiripă legende şi, destul de curios, nu legende voluptoase. Poveştile ţinute minte şi repetate despre o madamă, se referă la orice domeniu afară de pat. Amintindu-şi de ea, vechii clienţi o descriu ca filantroapă, ca autoritate medicală, paznic al ordinii şi poetă a emoţiilor trupeşti, fără a fi implicată în ele.
Din când în când autorul ia pur şi simplu cuvântul pentru a împărtăşi propriile păreri, fără a se mai folosi de personajele romanului.

“Dacă stai şi te gândeşti, scurgerea timpului este o problemă stranie şi contradictorie. Ar fi firesc să presupui că o perioadă de rutină sau un răstimp lipsit de evenimente trebuie să pară nesfîrşit. Aşa ar trebui să fie, dar nu este aşa. Tocmai perioadele plicticoase, fără evenimente, nu au nici un fel de durată. O perioadă bogată în evenimente, marcată de tragedii, brăzdată de bucurii, o asemenea perioadă pare lungă în amintire. Şi dacă ne gîndim bine, e şi firesc să fie aşa. Lipsa de evenimente nu are jaloane care să marcheze durata. De la nimic la nimic nu se poate vorbi de vreo scurgere a timpului.”

[…]
“În nesiguranţa în care trăim, sînt convins că, în adîncul inimii lor, oamenii vor să fie buni şi să fie iubiţi. Într-adevăr, majoritatea viciilor lor sînt încercări de a obţine mai repede dragostea.”

[…]
“Cea mai teribilă groază pe care o poate simţi un copil este să nu fie iubit, şi se teme ca de dracu să nu fie izgonit.”

Pentru cine nu a citit cartea Genezei trimiterea din titlu poate scăpa, poate trece ca fiind o descriere a spaţiului ideal care era Valea Salinas pentru copilul familiei Steinbeck. Dar, pentru cunoscători romanul este povestea lui Cain: „Cain a iesit din faţa Domnului şi a locuit în ţara Nod, la răsărit de Eden”.