„Emoţia cea mai magnifică şi mai profundă pe care o putem încerca este simţământul mistic. Acolo se găseşte germenele oricărei ştiinţe autentice… Cel căruia această emoţie îi este străină, care nu mai ştie să se lase atins de admiraţie sau tulburat de extaz, este un om mort!” (Albert Einstein)

Kate (Meg Ryan) este o adevarată femeie a secolului XXI, pragmatică şi dură, care se zbate să reuşească în lumea publicităţii, nu are timp de sentimentalisme şi de banalităţi. Leopold (Hugh Jackman), cel de-al treilea duce de Albany, este aristocrat şi manierat până în măduva oaselor, burlac cu sarcina de a rezolva problemele financiare ale familiei prin căsătorie dar  vine teleportat din… secolul al XIX-lea.

Fiecare este preocupat de idei precum cariera sau ascensiunea socială şi datorie faţă de familie, cei doi privesc cu cinism dragostea şi romantismul. Şi totuşi, falia temporală îl aduce pe Leopold în New York-ul zilelor noastre, suntem martori la naşterea unei idile de modă veche. Leopold o va ajuta pe Kate să se bucure din nou de micile plăceri pe care le poate oferi viaţa, iar ea îl va ajuta să-şi împlinească vise pe care le credea imposibile.

În poveste se mai apare şi fostul iubit pasionat de experimente stiintifice precum cel cu falia temporală:

“Maybe the reason I was your guy was so I could help you find your  guy“,

fratele ei, actor în devenire şi şeful ei, care tocmai o propune pentru avansare.

În epoca victoriană atât bărbaţii, cât şi femeile încercau să se comporte dupa modelul nobilimii, ghidându-se după reguli stricte în societate şi in relaţiile sentimentale. Era o perioada a gesturilor teatrale, a marilor fantezii, erau vremurile în care comportamentul şi calităţile erau mai importante decât orice altceva.

În 1876 Leopold spune:

“Marriage is the promise of eternal love. As a man of honor I cannot promise eternally what I’ve never felt momentarily.”
“What has happened to the world? You have every convenience and comfort, yet no time for integrity.”
“I am accustomed to stand when a lady leaves the table.”

În epoca noastra digitala relaţiile dintre bărbat şi femei sunt rapide, complicate şi schimbatoare ca şi vremurile pe care le trăim, iar bunele maniere şi graţia sunt anacronice în fata individualismului, pragmatismului şi succesului.

În 2001 Kate spune:

 “Sunday is the day before the day I work, so it gets poisoned.”
“We have a saying in the McKay house: You shake and shake the ketchup bottle, none will come, and then a lot’ll.”
“I’ve been paying dues all of my life. And I’m tired, and I need a rest, and if I have to peddle a little pond scum to get one, then so be it.”

Atunci ce părere ar putea avea un realist de azi despre un adevărat romantic, cum numai în secolul al XIX-lea ai putea întâlni? Ar putea oare dragostea să depăşească această barieră culturală? Poate da pentru că dragostea nu poti să o gândeşti dinainte, este ceea ce simte fiecare.

Meg Ryan care o interpretează pe Kate,  are un fantastic simţ comic şi ştie să se pună în valoare în faţa camerelor de filmat. “Women have changed since your time, Leo. They’ve become dangerous!”

Avem şi un Leopold la fel de credibil, care vorbeşte conform epocii sale cu afirmaţii vaste, poetice, şi reuşeşte să păstreze contactul cu publicul.

 “A gentleman is tender towards the bashful, gentle towards the distant, and merciful towards the absurd”.

 Hugh Jackman a dat dovada de o adevarată prezenţă regală şi a jucat cu multă sinceritate, dovedindu-şi carisma şi personalitatea unică. A fost autentic, irezistibil, frumos, sexy, cât despre chimia dintre personaje, aceasta a adăugat un plus de credibilitate filmului.

Dincolo de reuşita acestei comedii romantice şi de plăcerea de a-l revedea pe Hugh Jackman într-un rol manuşă, vizionarea acestui film a fost un bun prilej de meditaţie asupra sufletelor pereche, asupra lipsei noastre continue de timp şi asupra obiceiurilor noastre. Suntem într-o grabă continuă, într-o permanentă dieta şi nimic nu ne mai amuză în goana după bani sau funcţii. Nu mai facem dragoste, facem sex. Nu ne mai uitam la cer decât ca să vedem dacă plouă.

Femeia modernă în lupta pentru egalitate şi-a mai pierdut din feminitate şi nu e obişnuită cu favoruri pe gratis. Oare ce am pierdut şi ce am câştigat în peste un secol de schimbări majore survenite în idealurile romantice?

Ei bine dacă avem noroc, apare un Leopold (Hugh Jackman) care să ne demonstreze că există cavalerism, sinceritate, plăcerea pentru lucruri bune, plăcerea de a asculta muzică şi pe tine. Iar dacă stie să şi danseze, să fie manierat, restul vine de la sine pentru că „iubirea nu se poate măsura, dar poţi s-o dăruieşti fără măsură”.