La (ne)uitarea privirilor din jur

de

Liviu-Nicolae DÂRJAN

                                                               – PREZENTARE-

         Apărută în cursul acestui an, în parteneriat cu  Editura LIBRIS din Brașov, cartea dlui profesor Dârjan se desfășoară pe 246 de pagini A5, grupate în 19 capitole, al căror enunț ne dezvăluie în bună parte conținutul. Dintre acestea: „Lecția de patriotism de la Putna”, „Duhul lui Eminescu pe plaiurile Bucovinei de Nord”, „La Coștei (Serbia –  n.n.) , binețele oficialilor sunt intraductibile…”, „În drum spre Vidin, cu gândul la replica domnitorului Carol.”…Și așa mai departe, ilustrând locuri, oameni și fapte din viața „vorbitorilor de limba română” pe care istoria i-a lăsat în afara granițelor noastre și sunt nevoiți să trăiască în Basarabia, Bucovina, Ucraina, Serbia, Bulgaria, fiindcă „România – așa cum menționa N. Iorga citat de către autor – este o țară înconjurată de români”.

         Fiecare capitol este precedat de locul și data vizitei autorului, poartă o dedicație, iar conținutul prezintă aspecte relevante și momente specifice ale vieții locale ale românilor de dincolo de granițe, în contextul social, politic, demografic etc, specific statelor respective. Toate capitolele poartă amprenta sensibilității și compasiunea autorului.

         Din lecturarea acestora, am desprins câteva trăsături proprii:

         – de fiecare dată, autorul individualizează o atmosferă românească în contextul statului respectiv;

         – lecturile sale sunt presărate  cu aluzii raportate la practicile  autorităților locale;

         – autorul cultivă admirația față de trecutul românesc, de cultura și arta românească, în mod deosebit față de limba română;

         – autorul exprimă idei înălțătoare privind comuniunea de cultură, de credință, de neam a românilor de afară cu românii din interiorul granițelor statului român;

         – în opera autorului, Eminescu apare ca… „Împărat al Limbii Române”, oriunde ar fi aceasta vorbită;

         – cartea e presărată de figuri proeminente, dacă nu legendare, din arta, cultura, istoria și din sportul românesc;

         – admirator al întregului popor român, autorul își exprimă o simpatie deosebită față de olteni, arealul și trecutul de luptă ale acestora.

         Un adagio de pe prima copertă este elocvent: „Foaie verde-a dorului/ La poarta Chișnăului/ Graiul moldoveanului/ E vechi și plin de izvoade,/ Diamant de os domnesc/ Pe care toți mi-l cinstesc.” Apoi, autorul anonim se întreabă retoric: „De ce oare?” „Fiindcă-i graiul românesc/ Comoară din piatră rară/ Cu grijă păstrat în țară/ Din dumbrăvi cu flori cules,/ Pâinea noastr-a tuturor/ Cu cruce pe tricolor./ L-au păzit ciobani la stână/ Ca pe-o sfânt-a lor lumină/ Și l-au dus din gură-n gură/ Peste munți și peste deal/ Să s-audă și-n Ardeal./ Pe uliți și pe la porți/ Cu bunici și cu nepoți…/ Și prin hora asta mare/ Noi n-am cunoscut hotare./ Diminețile-n utrenii/ Și serile la vecernii/ S-au rugat preoți, cucernic,/ Pentru neamu-acesta veșnic.”

         Cartea are un „Cuvânt înainte”, semnat de Academicianul Ioan-Aurel Pop, care ne asigură că aceasta „… este rodul unor repetate strădanii din partea autorului care… s-a dedicat cunoașterii și sprijinirii vorbitorilor și simpatizanților graiului românesc din apropierea tării noastre. Noi am cunoscut, apreciat și sprijinit aceste demersuri…, pentru că nu-i nimic mai lăudabil decât deschiderea țării tale, a orașului tău, spre cunoașterea și apropierea fiilor neamului desprinși, uneori prin silnicie, de la sânul Țării-Mamă.”

         După cum este specificat pe foaia de titlu, „volumul este închinat  CENTENARULUI Marii Uniri a Românilor și a primit Arhiereasca Binevcuvântare a Înaltpreasfințitului Părinte PIMEN, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților”.

         Cartea dlui profesor Dârjan folosește un vocabular accesibil, iar puținele provincialisme, care-i dau culoare, sunt însoțite de explicații între paranteze; prilejuiește o lectură plăcută și adesea răscolitoare. Totodată, oferă achiziții valoroase despre neamul românesc de pretutindeni.

         La rândul său, în „Mărturisirile” sale, alt academician, Alexandru Surdu, întregește și accentuează conținutul cărții, concluzionând: „…În măsura în care mai există români în acele teritorii, și mai există, slavă Domnului, ei au experiența trecutului și, cum au dovedit-o mulți dintre ei, conștiința comunității de destin istoric cu a românilor din Patria-Mamă; în afara acestei comunități nu mai este posibilă supraviețuirea ființei noastre naționale decât în mod accidental și vremelnic.”

         Volumul de față – distins cu „Diploma de merit”, de către „Despărțământul ASTRA  din Săcele” – se adaugă altor două prețioase lucrări ale d-lui profesor Dârjan, un studiu monografic apărut în 2002, și un roman apărut în 2014.