https://blog.revistaderecenzii.com/

Marea de la munte

Pentru că tot ziceam în iulie că mi-e tare dor de mare, la final de august am plecat în concediu. La munte!

Şi nenumăratele frumuseţi descoperite în Retezat şi Ţara Haţegului au alinat nevoia mea de linişte, de comuniune cu natura, ba chiar şi dorul de valuri. Pentru că spre surprinderea mea, m-am bucurat de o mare întindere de apă, cu valuri neîncetate şi plajă nisipoasă – acolo unde nici nu mă aşteptam: la circa 1.000 de metri altitudine, la Barajul Gura Apelor.  Vă spun cu toată sinceritatea că am închis ochii ca să mă delectez cu izul uşor de peşte al brizei, cu nisipul de pe plajă şi cu zgomotul valurilor – şi chiar m-am simţit ca la mare – doar pescăruşii lipseau.

M-am amuzat filmând pentru cei de acasă „valurile din Retezat” – focalizând iniţial pe plaja de nisip, cu apa şi valurile care te fac să crezi că eşti la mare, după care am „lărgit cadrul” pe munţii care înconjoară imensul lac de acumulare. Filmarea mea cu „marea de la munte”.

Şi dincolo de frumuseţea aproape ireală a acelor locuri, am aflat cu surprindere că barajul care formează acest lac este unul de record, fiind nu doar cel mai înalt din România, dar  şi cel mai mare din Europa în categoria sa – la construcţia căruia s-au folosit de trei ori mai multe pietre decât la piramida lui Keops! Oau!

Nu ştiam aceste informaţii, nu cunoşteam aceste locuri şi frumuseţi – chiar m-am simţit ruşinată că am asemenea lacune despre ţara mea… dar hei, acest lucru se poate corecta, nu?Deci da! – aceasta este o temă la care mă voi gândi foarte serios! Promit!