Mariana Palaghia: Despre amabilitate

https://blog.revistaderecenzii.com/

Despre amabilitate

Nu sunt sigură dacă amabilitatea este ceva cu care ne naştem, sau este mai degrabă un comportament pe care îl învăţăm – dar cu siguranţă că fiecare dintre noi îşi doreşte să aibă de-a face cu persoane amabile, drăguţe şi politicoase. Pentru că aceasta este o atitudine admirabilă – pe care însă unii au pervertit-o profund.

Astfel, am constatat că avem de-a face cu amabilitatea autentică, cea superficială şi cea profund falsă, din interes.

Politeţea, bunăvoinţa, gentileţea – sunt deprinderi minunate caracteristice unei persoane amabile – ceea ce este minunat, dacă ele sunt sincere. Şi da, cunosc destule persoane pentru care amabilitatea autentică a devenit o a doua natură.

La fel, cunosc oameni care cu un strat subţire de amabilitate ascund adâncimi nebănuite de proaste metehne şi obiceiuri. Cu cât stratul este mai subţire, cu atât fisurile sunt mai evidente, aşa că acest tip de persoane este uşor de identificat. Dar chiar şi aşa, existenţa unei mici cantităţi de amabilitate cred că este ceva încurajator, pentru că oricât de puţină ar fi, tot e mai bine decât deloc, nu? În plus, există posibilitatea ca „stratul” de amabilitate să devină în timp, prin puterea obişnuinţei – din ce în ce mai consistent, astfel încât tot ceea ce acoperă el sa nu mai poată reveni la suprafaţă decât rar, sau poate niciodată.

Dar din păcate există şi destule persoane amabile doar din interes, pentru că doar aşa îşi ating ţelurile cu efort minim. Sunt acei „yesmeni”  care reuşesc să pervertească nişte aspecte profund pozitive şi să le transforme în pârghii de manipulare sau sabotaj. Şi cum pot ceilalţi să combată asemenea personaje „amabile” fără riscul de a fi consideraţi antisociali sau incorecţi? Cum poţi să critici pe acei „amabili” care te laudă şi aprobă în faţă dar simţi că te „înjunghie” pe la spate?

Soluţia este relativ simplă şi funcţionează în cele mai multe cazuri: trebuie să te întrebi care este intenția ce motivează amabilitatea lor. Este ceva natural, altruist, sau există un interes anume?

Răspunsul la această întrebare este important pentru că ajută la separarea „grâului de neghină” şi ne dă ocazia să ne bucurăm apoi în voie de umanitatea profundă a persoanelor cu adevărat amabile şi binevoitoare. Iar dacă amabilitatea între cunoscuţi este ceva normal şi facil, ea este de nepreţuit atunci când apare între persoane care nu se cunosc. Pentru că amabilitatea reală este un dar extrem de preţios cu care ne facem viaţa mai frumoasă, mai împlinită.

A, şi dacă tot suntem la acest subiect: când aţi oferit şi primit gesturi de amabilitate ultima dată?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *