Copilărie
de Matei Ionescu
Când ești copil, totul în jurul tău este roz, poți primi cadouri de Crăciun și alte sărbători, nu trebuie să faci nimic în afară de a învăța și încă te mai poți juca.
Nu îmi amintesc prea mult de la vârstele un an până la patru ani, dar știu că au fost niște ani foarte frumoși. Pe la vârsta de cinci ani, îmi amintesc că mergeam în fiecare dimineață, la ora opt, la grădiniță, încercând să-mi fac prieteni.
Îmi amintesc prima zi de școală, când am rămas în urmă, pe scări, în timp ce copiii mergeau cu doamna învățătoare, atunci ea m-a luat de mână și am ajuns în clasă. La vârsta de zece ani, am părăsit școala încărcată cu aceste amintiri frumoase și totodată, pe amicii mei. După aceea, m-am mutat la o nouă școală, unde am întâlnit alte amintiri frumoase. Iar acum sunt aici în clasa a VI-a, încheind compunerea de la olimpiadă.
Matei, copilaria este cea mai frumoasa perioada a vietii fiecarei fiinte. Felul in care scrii tu, este onest si din tot sufletul. Sa nu uiti vreodata ca intr-o competitie, cel mai important lucru, este sa participi. Felicitari!
Ce copilarie trista…Exista atatea amintiri frumoase, exista colegi, prieteni, dar o singura amintire este povestita: … „am ramas in urma, pe scari, in timp ce copiii mergeau cu doamna invatatoare, atunci ea m-a luat de mana si am ajuns in clasa.” O singura mana de ajutor, pana in clasa a VI-a…
Liviu, ai perfectă dreptate, o singură mână de ajutor i-a dat această învățătoare fără inimă sau cu inimă pentru preferații ei. Nici nu merită să amintesc numele acestei învățătoare prefăcute.
Însă acum în clasa a VI-a, are un Diriginte minunat, pe Prof. ADRIAN BUȘU.