Mihaela Delamare: Mister sau Ochiul de sus. Fotografia zilei Posted on 7 decembrie 2015 by jonescus Mihaela Delamare: Mister sau Ochiul de sus. Fotografia zilei
Marea urmarire M-au urmarit ghinioanele toate. Pe toate strazile. Pe toate apele. Au intrat si la mine in minte. Urmarindu-ma. Si eu, urmarindu-le. Cat curaj aveam! Sa ma bat cu toate ghinioanele! Si totusi, eram prea uman. Injuram. Ele erau perfecte. Aveau tot ce-mi doream. Bani, firme, masini, iubite – Desi eu imi doream una singura, fara limite – Idei, glorie, ba chiar Le iesea intotdeauna Tot ce-si doreau… M-au data afara si din familie. Si din analiza si programarea Solutiilor de usurat atata nefericire… Si am continuat sa fiu urmarit De ghinioane, si cand imi era iubirea mai draga. Pana m-au ologit de tot Si veneau la mine, la spital, Sa rada de mine, Cum nici sa le urmaresc, nu mai pot, Urmarirea totala. Pana cand am plecat, Departe, departe… Spre soare Rasare… Plutind peste mare… Priveam prin ochiul de sticla, Al zilei de azi, Caci azi, orbii urmariti de ghinoane, Au ochii de sticla, Si vedeam Deasupra marii albe, Cat vezi prin geamurile tale, inca intregi, Atata mare de vata… Atat de curata… Atat de –mpacata… Atat de miscata… Si-abia atunci Am simtit, Razand de urmaririle toate: – Aici nu ma puteti urmari niciodata! 8 decembrie 2015 Cu deosebit respect, Jianu Liviu-Florian Răspunde ↓
Marea urmarire
M-au urmarit ghinioanele toate.
Pe toate strazile.
Pe toate apele.
Au intrat si la mine in minte.
Urmarindu-ma.
Si eu, urmarindu-le.
Cat curaj aveam!
Sa ma bat cu toate ghinioanele!
Si totusi, eram prea uman.
Injuram.
Ele erau perfecte.
Aveau tot ce-mi doream.
Bani, firme, masini, iubite –
Desi eu imi doream una singura, fara limite –
Idei, glorie, ba chiar
Le iesea intotdeauna
Tot ce-si doreau…
M-au data afara si din familie.
Si din analiza si programarea
Solutiilor de usurat atata nefericire…
Si am continuat sa fiu urmarit
De ghinioane, si cand imi era iubirea mai draga.
Pana m-au ologit de tot
Si veneau la mine, la spital,
Sa rada de mine,
Cum nici sa le urmaresc, nu mai pot,
Urmarirea totala.
Pana cand am plecat,
Departe, departe…
Spre soare Rasare…
Plutind peste mare…
Priveam prin ochiul de sticla,
Al zilei de azi,
Caci azi, orbii urmariti de ghinoane,
Au ochii de sticla,
Si vedeam
Deasupra marii albe,
Cat vezi prin geamurile tale, inca intregi,
Atata mare de vata…
Atat de curata…
Atat de –mpacata…
Atat de miscata…
Si-abia atunci
Am simtit,
Razand de urmaririle toate:
– Aici nu ma puteti urmari niciodata!
8 decembrie 2015
Cu deosebit respect,
Jianu Liviu-Florian