Mihai Eminescu: Frumoasă și jună

eminescu

Frumoasă şi jună, oh, dragă-mi mai eşti!
Eu caut şi caut în ochii-ţi cereşti,
Şi-n veci nu mă satur şi-n veci aş căta,
Iubită, dorită, o gură — aşa!

Tu tremuri, tu cauţi, tu murmuri, tu râzi,
Cu glasul tău dulce tu raiu-mi deschizi,
Cu părul tău moale tu viaţa mi-o legi —
O ştii şi te faci că nu o-nţelegi!

Şireată şi dulce — copil vinovat —
De ce nu mă-mbii cu al tău sărutat,
De ce-aştepţi să-l fur de pe ochii-ţi profunzi
Şi-n blondele plete tu capul ţi-ascunzi!

Cu mâna ţi-acoperi tu ochii tăi dragi,
Prin degete cauţi, nu râde, ci taci;
Pedeapsa ce meriţi, columbă a mea,
O gură-i. — Oh, dă-mi-o — mi-ai dat-o — aşa!

Un comentariu la „Mihai Eminescu: Frumoasă și jună

  1. Divina poezie. Mă întreb de multe ori dacă Eminescu era contemporan cu noi ne dădeam seama de genialitatea lui dar mai ales ştiam a o aprecia?! Am pe noptieră două cărţi de referinţă pe care le mai deschid din când în când. Eminescu şi Arghezi. Doamne ce poeţi am avut!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *