Felicitări Anei Blandiana pentru premiul Griffin acordat pentru întreaga sa activitate, ce se adaugă unui palmares impresionant de alte recunoașteri diverse. M-am bucurat să ne întâlnim, chiar scurt, la festivitatea premierii ce a avut loc la Toronto. De asemenea, m-am bucurat să fiu în sală, să asist anonim la încununarea unei activități de o viață.
Observațiile poetei m-au emoționat. Mai întâi, aceea despre bunătate și poezie, care schimbă lumea. Apoi, imaginea traversării oceanului cu bărcuța de hârtie. Dar dincolo de cuvinte, intonația, ba chiar și timbrul vocii crează magie. Zâmbetul, aura, prezența – toate, cât se poate de memorabile.
O zeiță a poeziei, ce schimbă lumea cu grație, având o statură pe care puțini muritori și-au câștigat-o.
N-am mai văzut de multă vreme așa o coadă la carte, sau standing ovations (ovații prelungite, cu lumea în picioare), într-o sală plină, care, în plus, vorbește altă limbă decât cea a poetesei.
Am plecat gândind ce mult poate face un singur om într-o singură viață. În acest caz, ce impact enorm poate avea o singură doamnă, atunci când alege, pe lângă talentul și distincția cu care a fost dăruită, curajul adevărului. Cum a dăltuit, cu mâinile goale, în ziduri dure, construind punți între oameni. Doar cu cuvântul și cu dezarmanta armă a bunătății. Cu zâmbetul pe buze.
Mistuitor dor de Orfeu
Cântă-mi, tu , maestre Cuce:
Într-un cor – de se cuvine
Să ai glas duios – …cu ce,
Dar – avan – să n-ai cu cine?!…
Petre Cazangiu