Poemul Hau Hau bazat pe parabolă a apărut în volumul La dispoziția dumneavoastră (1979). Adevărul personificat are numeroase simptome de boală. De exemplu: „Oh bietul adevăr bolnav de gâlci”.

Semnificația este că pe acea vreme adevărul nu putea fi spus din cauza consecințelor nefaste asupra celor care o mai făceau.

Gâlcile bruiază vocea celui care suferă, adevărul nu putea fi auzit în plenitudinea lui, ci deformat. „Pus sub lentile grase, a luat foc”: de multe ori, adevărul situațiilor din comunism era atât de incomod, încât, dacă printr-un accident s-ar fi aflat despre el, a doua zi ar fi trebuit sa fie anihilat (sau ar fi luat foc), supus zvonurilor contrare care să-l diminueze până la dispariție. Este un conținut (al situațiilor) delicat, la limită, care în lumină dispare, iar sub diametrul unor lentile slabe, care să nu-l expună unui flux puternic de raze, nu se vede. În condițiile în care adevărul nu poate fi spus sau e contorsionat suntem agresați de apariția unor realități absurde, tăinuirea exactitudinii permite până la urmă deformarea ei.

Este bine ca adevărul să fie privit cu ochiul liber, nu cu ochelari. Lentilele amplifică obiectul cercetat și în plus dacă e nevoie să utilizezi ochelarii pentru a observa înseamnă că, pe de o parte, e de vină cel care evaluează situația, oarecum departe de realitate și mai mult conform nivelului de percepție, nivel subiectiv. Pe de altă parte, că este un adevăr ascuns care nu a fost lăsat să se afle, să ajungă la tiparul său normal de evoluție. E un adevăr „pitic “.

Rostul unui titlu-interjecție este de a ilustra solitudinea individului în comunism care este atât de deranjat să vorbească, fiind interpretat mereu, încât preferă să latre singur la lună. Hau Hau este un semn de deznădejde (de resemnare) față de tot ce poate fi mai rău. Probabil latră cei care vorbind cândva au fost pedepsiți pentru ce au spus, umiliți.