3.

Creația propriu-zisă se inițiază de la întocmirea fișei morale a lui Robert, un coleg. Antiteza dintre cei doi pune în lumină o psihologie aproape anacronică astăzi întrucât ambițiile adolescenților din romanul lui Mircea Eliade se acutizau pe teme culturale. Modelul lor de bază era intelectualul. Robert are gestul de a imita atitudinea unor gânditori, prinsă în poză. Deși este un adversar declarat al protagonistului benign, totuși Robert îi recunoaște acestuia forța și talentul de a da la iveală un roman consistent, se vede inclus în perimetrul livresc și începe să poarte măști, deci să nu mai fie el însuși, se dedublează în ceea ce autorul (adolescentul miop) i-a spus că ar vrea să-l transforme. Robert fuge de el însuși de teamă să nu fie surprins într-o ipostază ridicolă și aceea să fie trecută în carte. Se abandonează ideii universului livresc, însă tot într-o formă cabalistică. Pretenția de a deveni personaj pozitiv nu este suficient de serioasă.

Deducem latura morală a adolescentului miop, din ceea ce acestuia nu-i place la Robert: „Mă supără Robert pentru că este sentimental, mărginit și încrezut”. Prin urmare, protagonistul este rațional, un individ urban, civilizat, comunicativ, tolerant în acceptarea altor idei, are un caracter natural, nu de superioritate. Infatuarea produce rău celui care o trăiește. Perdant devine înfumuratul însuși: crezând despre sine că este superior tuturor, riscă să fie disprețuit și ocolit de ceilalți și să se izoleze într-o lume fictivă.

Romanul adolescentului miop, de Mircea Eliade este bazat pe jurnal și fiecare dintre file conține un element nou de conduită, însușit fie din cărțile citite, fie din propria voință de a deveni. În concluzie, comportamentul pe care și-l impune acest june ambițios, de la un moment dat înainte, constituie un model de succes pentru oricine.

Intrăm în atmosfera Bucureștiului interbelic, al cărui punct principal de petrecere a vremii vacante era parcul Cișmigiu.