3 comentarii la „NICHITA STĂNESCU ( 31 martie 1933 – 13 decembrie 1983). Epigramă, de Petre Cazangiu”

1. Stand

   Grămăticii Mesei Rotunde

   stau doi pletoși la masă,
   într-o rână,
   zâmbind, chemând acasă,
   nația română –

   aveau ce să-i viseze,
   să le spună,
   în mințile prea treze,
   scris de mână –

   aveau rotunda masă,
   scaune bune,
   nici foc care apasă,
   plecăciune –

   și plini de tinerețe
   viață – haină –
   înfloreau feți, și fete,
   mării
   țării
   taină…

   30 martie 2018

   Răspunde ↓

2. Atotputernicul Pompier

   Ne arde zidul păcii, și n-avem
   decât acest prea inocent hidrant,
   defaceți, vă rugăm, acest glasvand,
   ca să ne bucurăm – cu toți – ardent!

   30 martie 2018

   Răspunde ↓

3. ARTA POETICĂ

   Dacă s-ar descuraja poetul
   ar cădea frunzele din copaci,-
   și ramurile lor ar rămâne
   ca niște spânzurători.

   NICHITA STĂNESCU

   Metafizică intervenție deschisă

   Când inima-mi, de înfundate artere, obosit-a,
   În clipa de impact la …semaforul triplu,

   M-a reanimat Vraciul de verb NICHITA,
   În purificator, cordial periplu…

   Petre Cazangiu

   Răspunde ↓